De ce se tem băncile de insolvenţă
Florin Dănescu, Președinte Executiv, ARB, – Piața Financiară, noiembrie 2013
Reticenţa băncilor este de înţeles. Aproximativ 10% din creditul neguvernamental reprezintă creditele acordate companiilor care astăzi au ajuns să fie în insolvenţă. Asociaţia Română a Băncilor consideră necesară menținerea disciplinei financiare prin promovarea unor inițiative care să nu exercite presiune suplimentară pe indicatorii de neperformanță și în final pe stabilitatea sistemului bancar.
Amendarea corespunzătoare a legislaţiei insolvenţei ar elimina practicile prin care unele firme intrate în insolvență au lăsat pasivele pe seama creditorilor și au mutat activele pe firme noi. Pentru revirimentul economiei este nevoie atât de creşterea încrederii mediului de business în mersul economiei cât şi de recâştigarea încrederii sistemului bancar în practicile care exercită sau nu presiune pe bilanţurile bancare dar şi ale companiilor. Aplicarea corectă a legislaţiei privind insolvenţa ar contribui la restabilirea încrederii băncilor şi companiilor în mediul de business.
Datele oficiale la luna august 2013 arată că volumul creditelor acordate de bănci şi IFN companiilor aflate astăzi în insolvenţă sau în faliment este de 24,2 miliarde lei (5,4 miliarde euro), reprezentând 19% din totalul creditelor acordate companiilor nefinanciare de către bănci şi IFN. Temerea băncilor este cu atât mai mare cu cât dintre companiile intrate în insolvenţă, în perioada ianuarie 2009 – august 2013, 86% au ajuns în faliment, în stadiul de reorganizare ajungând doar 1,2 %. Sumele recuperate în urma procedurilor sunt infime, de ordinul a 2%.
Ce înseamnă acest lucru pentru bănci? În primul rând provizioane. Costurile generate de provizioanele pentru împrumuturile nerambursate sunt mai mult decât relevante. Provizioanele constituite de bănci totalizau 10 miliarde de euro în luna septembrie 2013. De remarcat este că, potrivit datelor Băncii Naţionale a României, 85,8% din volumul total al creditelor cu restanţe de peste 90 de zile acordate companiilor este deţinut de firmele aflate în insolvenţă sau în faliment. Ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din provizioanele constituite de sistemul bancar românesc reprezintă banii puşi deoparte pentru a acoperi insolvenţele mediului de afaceri. După 90 de zile de întârziere un credit se provizionează integral.
În al doilea rând, fenomenul insolvenţei – urmat de alocarea de resurse importante cu titlu de provizioane – reduce din capacitatea de creditare a băncilor adresată firmelor sănătoase din economie. Acţionarii sunt nevoiţi să aducă capital suplimentar. Acest lucru nu se datorează unei creşteri accelerate a creditării ci este cauzat de deteriorarea portofoliului actual, inclusiv pe fondul procedurilor de insolvenţă. Sistemul bancar s-a dovedit a fi rezilient pe perioada crizei fiind bine capitalizat, dar principalele provocări la adresa stabilităţii financiare rămân riscul de credit si riscul unei evoluţii dezordonate a finanţării externe.
Gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane IFRS şi filtre prudenţiale se menține confortabil, de 89,5%, fiind printre cele mai ridicate niveluri comparativ cu ţările din regiune. Rata de solvabilitate a sistemului bancar s-a menţinut la un nivel adecvat, de 13,92% în septembrie 2013. Dacă luăm în calcul păstrarea filtrelor prudenţiale pentru calculul fondurilor proprii şi al indicatorilor de prudenţă bancară pe parcursul anului 2013, de facto, indicatorii de solvabilitate continuă să fie cu aproximativ 4 puncte procentuale mai mari comparativ cu nivelurile raportate.
Urmează a se renunța gradual la aceste filtre în perioada implementării cerinţelor suplimentare de capital aferente Basel III (intervalul 2014-2017) cu 20% anual.
Acţionarii băncilor sunt în faţa unei decizii de business: să aloce bani pentru creditare în statele unde recuperarea este la nivel înalt sau într-o economie unde statistica arată că până acum din insolvenţă se mai întoarce 2%?
În al treilea rând, încasările la bugetul statului din impozitele pe profitul băncilor nu se ridică la nivelul aşteptat. Sistemul bancar a marcat trei ani consecutivi de pierderi şi nici în acest an nu există premise favorabile pentru înregistrarea unui rezultat pozitiv la nivel de sistem. Bugetul statului încasează tot mai puţin din impozitul pe profitul băncilor, iar acţionarii se uită mai ales la indicatorii de rentabilitate în decizia de a aloca capital nou sau de menţinere a expunerii.
Asociaţia Română a Băncilor îşi susţine amendamentele la noua formă a legii insolvenţei, astfel încât presiunile exercitate pe sistemul bancar de fenomenul insolvenţei să nu reducă în continuare din capacitatea băncilor de susţinere a economiei şi de contribuţie la bugetul statului. Obiectivele comunităţii bancare urmăresc să asigure creditorilor o viziune mai transparentă în privinţa gestionării procedurii de către administratorul judiciar şi protecţia intereselor creditorilor majoritari, iar perioada de reorganizare acordată debitorului trebuie să-i permită acestuia să se redreseze. Recâştigarea încrederii actorilor din mediul de business nu poate veni fără întărirea disciplinei financiare.
