UE va avea o piață integrată a creditului ipotecar din 2016
Sectorul bancar european se aliniază la noi reguli privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale începând cu data de 21 martie 2016, în conformitate cu prevederile Directivei 2014/17/UE. Se recomandă menținerea sferei de aplicare a legislației europene pentru conceperea unui cadru unitar al intermedierii de credite care să fie concentrat pe responsabilitatea părților și pe restabilirea încrederii consumatorilor și ca transpunerea în legislația națională să se facă printr-o lege distinctă.
Aplicarea unor practici responsabile la nivel european privind creditarea persoanelor fizice, având în vedere perioada îndelungată specifică contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale și efectele sociale ale executării silite, va conduce la o protecție sporită a consumatorilor, reducerea riscurilor de credit și creșterea stabilității financiare.
Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale, publicată în luna februarie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nu se aplică contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016. Comunitarea bancară solicită ca directiva europeană să fie transpusă în legislaţia naţională conform prevederilor aprobate de reglementatorii europeni. Extinderea cu mult a sferei de aplicare a legislației europene induce un decalaj amplu în ceea ce privește practicile bancare față de celelalte state europene unde autoritățile se limitează strict la prevederile directivelor și regulamentelor aprobate de legislativul european, inclusiv la nivel de costuri suportate de sistemul bancar.
Statele membre vor publica actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma acestei directive în mai puțin de doi ani. Apreciem ca fiind oportună ca implementarea la nivel de legislație națională a Directivei 2014/17/UE, care reglementează contractele de credit referitoare exclusiv sau predominat la bunuri imobile rezidențiale, să fie sub forma unui act normativ de sine stătător.
România a extins prin OUG 50/2010 sfera de aplicare a Directivei 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori și la creditele garantate cu ipotecă imobiliară. Astfel, România este cu un pas înainte în ceea ce privește măsurile de protecție a consumatorilor parte în contractele de credit pentru bunuri imobile rezidențiale. Prin transpunerea printr-o lege distinctă a Directivei 2014/17/UE se evită dificultățile de identificare a prevederilor aplicabile creditelor garantate cu ipotecă imobiliară.
Potrivit Directivei, care se aplică atât băncilor cât şi instituţiilor financiare nebancare, consumatorii sunt mai bine protejaţi, inclusiv în procedurile de executare silită și va exista prin contract, in conditii specificate, posibilitatea de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă.
Directiva prevede ca statele membre să adopte măsuri de încurajare a creditorilor să exercite “indulgență rezonabilă” înainte de inițierea procedurii de executare silită. Se încearcă astfel limitarea impactului social determinat de executările silite. În România, trebuie să recunoaștem nu se poate vorbi de un fenomen în privința executărilor silite pentru creditele ipotecare. Rata de neperformanță pe segmentul ipotecar este mult mai redusă, iar băncile au procedat în principal la restructurarea creditelor care au intrat în incapacitate temporară de plată, înainte de a demara procedurile de executare silită. Vânzările de credite garantate cu ipoteci imobiliare acordate persoanelor fizice se ridicau la aproximativ 18 milioane de euro în 2012, rata medie de recuperare fiind de 45,26%. Valoarea vânzărilor de credite garantate cu ipoteci este destul de redusă, dacă analizăm volumul creditului ipotecar și a creditului de consum garantat cu ipoteci care totalizează 14,6 miliarde euro.
Creditele pentru locuințe ocupă o pondere de aproximativ 17% în totalul creditului neguvernamental aflat în sold. Volumul creditelor pentru locuințe se ridică la 8,2 miliarde euro, la finele lunii martie 2014, acestea fiind acordate preponderent în valută, deși această tendință s-a schimbat în ultima perioadă pe fondul reducerii ratei de dobânda la lei.
Pe segmentul populației, ponderea datoriilor financiare în valută se situa la 67% în iulie 2013, dar se observă o schimbare de strategie a băncilor în materie de creditare pe monede astfel că fluxul de credite noi acordate în valută este în scădere. La baza schimbărilor de strategii stau recomandările Comitetului European de Risc Sistemic (CERS) care s-au aplicat și în România prin măsuri pentru gestionarea adecvată a riscurilor pe zona creditării în valută.
Directiva menționează că statele membre nu ar trebui să împiedice părțile la un contract de credit să convină în mod expres că transferul garanției către creditor este suficient pentru a rambursa creditul. Această posibilitate nu trebuie însă să fie transformată într-o obligație de a permite predarea cheilor în toate cazurile pentru stingerea datoriei.
Comunitatea bancară mizează pe menținerea echității prevederilor legislative prin care se va transpune această directivă pentru a nu transforma o aplicare excesivă într-un risc pentru stabilitatea sistemului bancar.
