Raportul credite/depozite se apropie de echilibru
Contrângerile de reglementare existente la nivel european privind creditarea, înclinația spre economisire, reticența în contractarea de noi credite pe fondul lipsei încrederii în evoluția economiei în criză și restructurarea portofoliilor băncilor au determinat ca raportul credite/depozite din sistemul bancar să se apropie la numai un pas de nivelul de echilibru, coborând la 101%. Realitatea este că plaja de clienți bancabili s-a îngustat și bancherii au ajuns în ipostaza în care „aleargă” după clienții altor bănci, după clienții buni orientați spre business dacă ne referim la companii.
Nivelul intermedierii financiare este plasat undeva la 35%, exprimat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, în scădere de la pragul de 40% înregistrat în 2011. Segmentul creditelor în valută a fost cel mai afectat de scădere pe parcursul anului 2013, ca urmare a limitării capacității de împrumut gândită la nivel european prin luarea în calcul a unor factori de risc suplimentar. În același timp, rata de economisire este în creștere fiind plasată la nivelul anului 2013 la 25% ca pondere în PIB, de la 21, 6% în 2012, potrivit datelor BNR.
Creșterea ponderii ratei de economisire în PIB reflectă o încredere constantă în ceea ce privește plasamentele. De altfel, la nivel mondial încrederea consumatorilor în sectorul bancar este în creştere. Avansul economisirii interne a compensat reducerea finanțărilor de la băncile mamă de la 20,3 miliarde euro în sold la 2011 la 13,4 miliarde euro în sold în luna ianuarie 2014. Dacă privim în structură finanțările de la băncile mamă, cea mai mare scădere pe componente este înregistrată de depozitele atrase de la băncile mamă. Nivelul depozitelor atrase aproape s-a înjumătățit față de anul 2011 pe măsură ce ajungeau la scadență, adică 6,3 miliarde euro în ianuarie 2014 față de 11,5 miliarde euro în 2011. Asistăm la un proces ordonat de dezintermediere financiară. Plasamentele trebuie să fie rentabile, altfel finanțarea pleacă acolo unde găsește o fructificare mai bună.
Instituțiile de credit sunt interesate să susțină economia cu credite. În același timp, băncile au responsabilitatea milioanelor de deponenți. O economie capitalistă nu se poate dezvolta fără un sistem bancar stabil și solid care să-și exercite rolul de finanțator al economiei. Sectorul bancar din România finanţează preponderent economia românească, asigurând aproximativ 92% din totalul finanţărilor acordate de sistemul financiar. La fel, un sistem bancar nu poate performa și îndeplini în totalitate rolul dacă economia nu este sănătoasă și dacă actorii economiei reale exercită presiune pe bilanțurile instituțiilor de credit.
Sistemul bancar a marcat trei ani consecutivi de pierderi în perioada 2010- 2012, în anul 2013 fiind înregistrat un profit, am putea spune modic. Vorbim de un rezultat net de 110 milioane de euro în condițiile în care băncile au intermediat prin credite echivalentul unei treimi din PIB. Instituțiile de credit au absorbit pierderile economiei reale, ale celor care au încercat fără succes să se dezvolte prin creditare.
Insolvența companiilor este contabilizată în bilanțurile băncilor cu o pondere de 10% din creditul neguvernamental. Efectele generate de aplicarea legii insolvenței au determinat comunitatea bancară să solicite organizarea unei baze de date care să conțină date privind companiile și, în măsura în care este dovedită implicarea, cu administratorii care au abuzat de prevederile legale în vigoare pe zona insolvenței. Insolvența, reducerea activității companiilor, restrângerea consumului, impactul concedierilor și al reducerii salariilor asupra capacitaţii de rambursare a creditelor și episoadele de depreciere rapidă a leului în raport cu valutele străine au condus la creșterea ratei creditelor neperformante.
Rata creditelor neperformante s-a plasat la 21,9% la finele lunii decembrie 2013. De altfel, ponderea mare a creditelor neperformante, comparativ cu alte state, este determinată pe de o parte de faptul că băncile din România nu au procedat la scoaterea acestora în afara bilanțului și că neperformantele se adresează unei baze de credite în scădere. Acoperirea creditelor neperformante cu provizioane IFRS şi filtre prudenţiale se menține confortabil, iar rata de solvabilitate s-a menţinut la un nivel adecvat, de 15,02% în decembrie 2013.
Tensiunea generată de neperformanța unor portofolii a început să scadă ușor la unele bănci.
Ne așteptăm ca rata creditelor neperformante să scadă cu câteva puncte procentuale după ce băncile vor proceda la eliminarea din bilanț a creditelor neperformante (write off) pentru care nu există așteptări rezonabile de recuperare dar care sunt integral provizionate, în baza politicilor contabile ale băncilor agreate cu auditorii externi. Potrivit datelor BNR, creditele neperformante acoperite integral de provizioane se cifrează la circa 6 miliarde lei, iar rata creditelor neperformante ajustată astfel ar fi de 17,41%. Băncile îşi păstrează drepturile de recuperare a creanţelor și după scoaterea creditelor respective din bilanț.
Este de așteptat ca procesul de creditare să se reia cu lecțiile învățate în cinci ani de criză. Rămâne de văzut dacă se va pune mai mult accentul pe creditarea companiilor de vreme ce o treime din populație este considerată supraîndatorată. Bancherii vor balansa și riscul pe care îl generează creditarea. Pe zona creditării persoanelor fizice, problema este că se ajunge ca o prevedere din contract care era conformă cu legislația/reglementările de acum cinci ani, spre exemplu, să fie declarată azi abuzivă. Este o lecție învățată în criză care va influența alocările viitoare de finanțare.
Asociația Română a Băncilor continuă să depună eforturi susținute pentru eliminarea barierelor inclusiv de ordin legislativ în desfășurarea activității bancare, astfel încât sectorul bancar să fie și mai în măsură să sprijine clienții săi și să contribuie la crearea de locuri de muncă.
