Ce trebuie să știe românii despre FATCA?

Presiunea crizei economice asupra bugetului federal american şi creşterea exponenţială a evaziunii fiscale de peste hotare au condus la introducerea, în octombrie 2009, a unui nou proiect de lege în Senatul S.U.A., care avea ca scop reducerea evaziunii fiscale.

Până la acea dată, funcţiona un program similar, instituit de fiscul american, care se dovedise însă nefuncţional. În 2001, grupul bancar UBS, înregistrat în acel program, a agreat să plătească 780 milioane de dolari penalităţi pentru ascunderea informaţiilor  referitoare la conturile cetăţenilor americani. Ineficienţa acelui program, precum şi estimările referitoare la pierderi de  aproximativ 100 de miliarde de dolari anual din taxe neplătite au fost printre cele mai puternice argumente pentru schimbare. Aşa a apărut FATCA (Foreign Account Tax Compliance Act), promulgată ca lege de preşedintele american pe 18 martie 2010.

Ce prevede FATCA?

Pachetul legislativ FATCA cere instituţiilor financiare non-americane, în baza unui acord interguvernamental sau în mod independent, să furnizeze fiscului american informaţii referitoare la clienţii cu cetăţenie americană sau care au obligaţii fiscale faţă de S.U.A. şi referitoare la conturile acestora, privind titulari, adrese, solduri sau operaţiuni efectuate. De asemenea, în situaţia în  care aceste persoane nu îşi îndeplinesc obligaţiile fiscale, instituţiile financiare au posibilitatea de a efectua reţineri la sursă în favoarea fiscului american.

Impunerea, printr-un act normativ emis de legislativul american, de obligaţii unor instituţii din afara S.U.A., pe cheltuiala acestora, generat controverse faţă de legitimitatea FATCA. Pentru a reduce apetitul către non-conformare, FATCA prevede şi  posibile sancţiuni faţă de instituţiile care ar opta pentru ignorarea prevederilor sale, printre cele mai dure şi comune fiind  aplicarea unei reţineri de 30% sub formă de penalităţi aplicate sumelor ordonate de plătitorii americani în conturile instituţiilor financiare non-conforme, dar şi izolarea internaţională în ceea ce priveşte fluxurile de bani în valută americană prin nedecontarea operaţiunilor cu instituţiile financiare participante din pricina încetării relaţiilor de corespondent bancar.

Conformarea cu FATCA

Departamentul Trezoreriei S.U.A. propune două modele de acorduri interguvernamentale (IGA) care pot fi încheiate cu statele  care doresc să colaboreze pentru a facilita implementarea şi conformarea cu FATCA a instituţiilor rezidente. Primul model permite instituţiilor semnatare să raporteze direct organului fiscal naţional, care apoi retransmite aceste informaţii, conform  specificaţiilor din acord, organului fiscal american. Acest model vine şi el în două variante, una bazată pe reciprocitate şi alta în  care informaţiile sunt furnizate unidirecţional doar către fiscul american. Prin cel de-al doilea model, statele semnatare permit  instituţiilor rezidente să furnizeze direct informaţii către organul fiscal american, angajându-se să elimine barierele legale referitoare la protejarea informaţiilor clienţilor, fiscalitate etc.

Până acum, toate IGA semnate au fost încheiate după primul model, cu excepţia Elveţiei, care a optat pentru a doua variantă. Până la finalul anului 2013 au fost încheiate 15 IGA, exceptând jurisdicţiile dependente ale coroanei britanice. Printre cele mai  importante state care au încheiat acorduri se regăsesc: Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania, Elveţia, Irlanda,  Danemarca, Norgevia, Japonia şi Mexic. Dintre toate însă, singurul acord funcţional în prezent este cel încheiat cu Mexic. La polul opus, într-o declaraţie oficială, directorul adjunct pe probleme juridice al Băncii Centrale Chineze a menţionat că „Legislaţia Chinei  în domeniile fiscal şi bancar nu permit instituţiilor rezidente să se conformeze FATCA direct”. De asemenea, Rusia, deşi nu a eliminat posibilitatea încheierii unui acord IGA în viitor, solicită reciprocitate totală.

În cazul statelor care nu au încheiat încă un acord IGA, fiscul american a deschis pe 19 august 2013 un portal pe care instituţiile financiare se pot înscrie încheind astfel un acord direct cu autoritatea fiscală americană şi asumându-şi astfel obligaţiile de  raportare direct către aceasta. Programat iniţial pentru 1 ianuarie 2014, termenul final de activare a prevederilor FATCA referitoare la aplicarea sancţiunilor pentru non-conformare a fost mutat pe 1 iulie 2014.

Deşi autorităţile române au iniţiat demersuri interne de consultare a părţilor interesate în legătură cu încheierea unui acord şi păstrează deschisă posibilitatea încheierii unui acord IGA, negocierile cu fiscul american sunt încă la început. Astfel, dacă un acord nu va fi încheiat până la 1 iulie 2014 şi în lipsa oricărui angajament asumat de autorităţile naţionale, instituţiile financiare din România se vor afla într-o situaţie foarte dificilă. Ele vor fi nevoite să aleagă între a se înregistra pe portalul FATCA pentru a  deveni con forme, cu riscul de a-şi încălca obligaţiile legale naţionale în domeniul bancar, care se află în contradicţie cu  prevederile FATCA, sau a nu se înregistra şi astfel a-şi asuma riscul a suporta sancţiunile impuse de legislaţia americană.

Costurile şi beneficiile implementării FATCA

În mod neobişnuit pentru un proiect de lege american, în cazul FATCA, Congresul nu a solicitat o analiză cost-beneficiu efectuată  de către comitetele specializate. Cu toate acestea, conform unei declaraţii a Asociaţiei Specialiştilor în Infracţiuni Financiare din S.U.A., beneficiile aşteptate se situează la 800 milioane de dolari anual. În ceea ce priveşte costurile de conformare, acestea sunt  mai greu de estimat. Cifrele stipulate în presă variază între sute de milioane şi 10 miliarde de dolari. În Marea Britanie, spre  exemplu, într-un raport publicat de HMRC, autoritatea fiscală britanică, se menţionează un număr total de 75.000 de entităţi afectate de FATCA, care vor trebui să facă un efort total de conformare situat între 0,9 şi 1,6 miliarde lire sterline şi să suporte costuri anuale de 50-90 milioane lire sterline. Conform declaraţiei lui James Broderick, Director General la J.P. Morgan, divizia  de management al activelor pentru Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, costurile de conformitate individuale ale marilor grupuri  bancare multinaţionale ar ajunge la 100 milioane de dolari, costurile totale la nivel mondial, suportate de instituţiile financiare, ridicându-se la aproximativ 8 miliarde de dolari. Dacă aceste valori se dovedesc a fi reale, FATCA nu va reuşi decât în 10 ani să-şi  acopere costurile, care în cea mai mare măsură sunt acoperite de către instituţii financiare non-americane. Posibila ineficienţă a programului l-a făcut pe Directorul J.P. Morgan să concluzioneze că „ar fi mai simplu pentru toată lumea să semneze un cec către  fiscul american”.

Opozanţii FATCA

Costurile nu au fost însă singurul argument împotriva viabilităţii FATCA. De la apariţia actului legislativ s-a creat şi un curent de  opinie negativ în jurul acestuia, impunerea legislaţiei americane şi a penalităţilor asupra entităţilor rezidente în alte state creând un periculos precedent şi încălcând suveranitatea acestora, precum şi punând instituţiile financiare din aceste state în situaţia  ingrată de a încălca legislaţia naţională specifică în domeniul protejării datelor cu caracter personal şi nu numai. Refuzul anumitor instituţii financiare de a se conforma, dacă se va produce la o scară suficient de mare, ar putea avea efectul revers, afectând  negativ moneda americană şi scăzând apetitul investitorilor în active americane, implicit veniturile trezoreriei. De asemenea, unele instituţii financiare ar putea opta pentru o politică de neacceptare a clienţilor americani, ceea ce ar afecta negativ cetăţenii  americani care trăiesc şi muncesc în afara graniţelor. Într-un articol publicat de BBC pe 26 septembrie 2013, Tom Geoghegan  pune pe seama FATCA creşterea tendinţei cetăţenilor americani de a renunţa la cetăţenie. Conform articolului său, în trimestrul 2 din 2012, 1.131 de persoane au renunţat la cetăţenie faţă de 189 în aceeaşi perioadă a anului precedent, creşterea semnificativă datorându-se noului act normativ. Numărul este încă mic, comparativ cu cele 6 milioane de americani care trăiesc în străinătate, dar FATCA se află încă în perioada de implementare. După 1 iulie 2014, când FATCA va deveni operaţională, numărul americanilor care renunţă la cetăţenie ar putea să crească semnificativ.

Concluzie

În pofida acestor adversităţi, FATCA merge înainte. Autorităţile americane şi lobby-ul american în lume continuă să promoveze implementarea sa. Ritmul semnării de acorduri IGA pare să fi încetinit. Conform site-ului Price Waterhouse Coopers, au fost  semnate şi publicate până în prezent 19 acorduri IGA, 22 se află în diferite stadii de negociere, în vreme ce 14 state se află în faza  de evaluare a opţiunilor, purtând doar discuţii preliminare fără a fi declanşat procesul de negociere, printre acestea  numărându-se şi România. Între timp instituţiile financiare trebuie să decidă dacă aşteaptă încheierea unui acord IGA sau vor opta pentru a se înregistra pe portalul FATCA. Cel mai probabil, băncile de pe piaţa internă care sunt parte a unor grupuri bancare mari  vor acţiona în aceeaşi direcţie cu banca mamă, creând mecanisme de raportare centralizate. Până la 1 iulie mai sunt doar 5 luni,  astfel încât majoritatea băncilor de pe piaţă fac deja eforturi considerabile în vederea conformării FATCA.

Dacă acest proiect va fi unul de succes, scăzând nivelul evaziunii fiscale la nivel mondial şi odată cu aceasta creând un control superior asupra fluxurilor de bani, reducând implicit şi banii murdari spălaţi prin mediul bancar şi criminalitatea, sau va fi doar un experiment nereuşit, intrând în notele de subsol ale istoriei globalizării, doar timpul o va dovedi.