2020 a adus o criză istorică, o pandemie cum o dată la un secol poate să apară, o criză altfel, care se manifestă la nivel global, pe mai multe canale, în acelaşi timp. O criză care nu va trece fără urmări asupra comportamentului oamenilor, asupra băncilor, asupra companiilor, asupra economiilor naţionale şi asupra întregii planete. O criză globală care vine la o distanţă de mai bine de un deceniu de la o altă criză internaţională, financiar-bancară.
Cum traversează sistemul bancar românesc şi economia României această criză? Ce schimbări aduce această criză pe plan local? Cum poate ajuta sistemul bancar la redresarea economiei? Cum a schimbat această pandemie de coronavirus comportamentul financiar al clienţilor bancari şi cât de mult a scăzut încrederea, cât de mult economisesc şi investesc românii? – povesteşte într-un interviu acordat Business Magazin Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank Romania, director general al reţelei internaţionale Alpha Bank, preşedinte al Consiliului director al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB).
Pandemia de coronavirus (COVID-19) a dat peste cap întreaga planetă, iar efectele ei, directe şi indirecte, alături de măsurile luate de autorităţi pentru limitarea răspândirii acesteia, au afectat numeroase industrii, activitatea economică, băncile, încrederea oamenilor şi comportamentul de consum.
„Sunt elemente în interiorul structurii acestei crize care să te ducă la concluzia că asistăm momentan, poate, la o repoziţionare de comportament, nu încă la o schimbare profundă. În mod evident încrederea în economie este pe o pantă descendentă, la nivelul operatorilor economici şi la nivelul persoanelor fizice. Acest lucru, ca de obicei, are câteva efecte imediate. Un prim efect este creşterea economisirii, oamenii pun mai degrabă deoparte ceva; acest lucru se poate manifesta fie prin creşterea economisirii, fie printr-o perioadă mai interesantă de investiţii. Şi cum la noi investiţia principală este investiţia imobiliară, începem să ne explicăm şi de ce preţurile locuinţelor şi preţurile în general din zona de active imobiliare nu numai că nu au scăzut, dar chiar s-au menţinut, pe anumite segmente, pe un trend ascendent”, crede Sergiu Oprescu, şeful ARB şi al Alpha Bank Romania, care este şi director general reţea internaţională în cadrul grupului elen Alpha Bank.
La prima vedere ne uităm şi spunem că această criză ar trebui să fie la fel ca cea din 2008. De data aceasta pare să aibă valenţe total diferite. Prima valenţă total diferită este că în criza actuală nu numai că procesul de creditare nu este oprit, blocat, ci este o creditare care este accelerată atunci când ne uităm din perspectiva sistemului bancar, susţine şeful ARB.
„În primele şapte luni de pandemie, creditele noi acordate populaţiei şi companiilor s-au cifrat la 46 mld. lei. Aceasta este o sumă destul de mare, ce reprezintă circa 16,5% din totalul creditului neguvernamental în România. Cred că acest lucru spune mult despre anumite concepţii greşite şi anateme aruncate asupra industriei bancare. Este cumva o perioadă de maxim din punct de vedere al nivelului creditării, pentru că această perioadă include perioada de vară şi mai ales prima fază a pandemiei. Te-ai fi aşteptat să aibă un impact mult mai mare şi să tempereze creditarea. Marea diferenţă între criza de acum şi criza din 2009 -2010 pentru România este că procesul de creditare nu numai că nu s-a blocat, ci chiar s-a accelerat. Inclusiv programele care au fost puse la dispoziţie (programul IMM Invest şi celelalte) au contribuit la această evoluţie”.
Pe lângă creditarea economiei, un alt lucru pe care sistemul l-a făcut bine este că a susţinut suspendarea la plată a ratelor, oferind o gură de oxigen vitală clienţilor, mai spune Sergiu Oprescu. Peste 22% dintre clienţii pe segmentul persoanelor fizice şi 28% pe zona corporate se află sub incidenţa acestui moratoriu de amânare a ratelor la credite, procente ce nu pot fi considerate nesemnificative, cu impact asupra sistemului.
Sistemul financiar bancar românesc a intrat în această nouă criză cu o sumă de puncte tari pe care nu le-am mai avut niciodată şi care fac ca acesta să fie parte a soluţiei şi nu a problemei, aminteşte şeful ARB.
„Ne uităm la indicatorii de soliditate şi stabilitate ai sistemului bancar din România care se plasau peste mediile europene, indicatorul de lichiditate imediată era de aproape 44% la finalul anului 2019, în timp ce rata fondurilor proprii, de capitalizare a industriei bancare, atingea nivelul de 22%. Stabilitatea şi soliditatea sectorului bancar s-au menţinut şi în actualul context pandemic, indicatorul de solvabilitate măsurând 22,76% la jumătatea anului, iar partea de neperformanţă a scăzut foarte mult, în apropierea mediei europene.”
Cât timp abordarea legislativă este una echilibrată, băncile pot şi au resurse să continue creditarea populaţiei, a companiilor şi a statului, susţine Sergiu Oprescu. Însă, el consideră că trebuie să existe un echilibru între sprijinirea debitorilor aflaţi în dificultate din cauza pandemiei şi menţinerea unui capital optim pentru continuarea creditării economiei. La fel, trebuie echilibru între acordarea de credite gospodăriilor şi firmelor fără a creşte gradul de neperformanţă, într-un context economic care se anunţă dificil cel puţin în următoare luni.
Cu toate că indicatorii sistemului bancar arată bine, „vom naviga în continuare în vreme de ceaţă în această pandemie”, spune şeful ARB, amintind că băncile sunt parte din soluţie doar pentru efectele economice ale crizei de sănătate şi nu din soluţia pentru a trata cauza.
„Atât din perspectivă endogenă, cât şi exogenă, pandemia de COVID-19 este factorul care va marca evoluţia economiei şi, implicit, a industriei bancare. Absenţa unui antidot al crizei de sănătate va exercita presiuni asupra populaţiei, companiilor şi economiei în general. De aici derivă toate preocupările industriei bancare pentru perioada următoare. Sistemul bancar este preocupat să-şi exercite rolul de soluţie la efectele crizei de sănătate, evident cu menţinerea stabilităţii sectorului bancar. După cum vedeţi, noi suntem parte din soluţie pentru efectele economice ale crizei de sănătate şi nu din soluţia pentru a trata cauza. Ca atare, vom naviga în continuare în vreme de ceaţă în această pandemie. Într-o perioadă marcată de un grad ridicat de incertitudine şi impredictibilitate, băncile trebuie să navigheze cu grijă, menţinând echilibrul pe toate componentele principale de funcţionare astfel încât să fim o ancoră de stabilitate şi de repornire a economiei”, a declarat preşedintele executiv al Alpha Bank Romania şi şeful ARB.
Referindu-se la cele mai mari provocări pentru sistemul bancar, şeful ARB susţine că este dificil de dat un răspuns, mai ales atunci când eşti în mijlocul unei crize fără precedent.
„Cele mai mari provocări pentru sistem sunt cele legate de scăderea economică din acest an, formarea şi evoluţia neperformanţei în anul viitor şi mai ales cât de abruptă este panta de revenire economică. Sistemul bancar şi-a asumat costuri în acest an. Este suficient să observăm modul în care au evoluat dobânzile la credite şi depozitele noi în lei, după reducerea dobânzii de politică monetară cu 1 pp între martie şi august. Profitabilitatea este de aşteptat să fie în scădere comparativ cu anul precedent. Ne aşteptam ca rata creditelor neperformante să crească. În aceste condiţii, prudenţa în creditare va fi la ordinea zilei.”
Riscul de credit a crescut în acestă perioadă, iar navigarea în aceste condiţii face băncile şi mai atente în activitatea de creditare, afirmă Oprescu. „Rata creditelor neperformante a ajuns la 4,31% la finele lunii august 2020. Pe fondul amânărilor la plată a unei ponderi de 22% din numărul de credite acordate populaţiei şi 28% din creditele acordate companiilor, ROA şi ROE la jumătatea acestui an au înregistrat o scădere la 1,08% şi 9,81%.” În viziunea şefului bancherilor, cuvintele-cheie care vor marca bankingul în perioada următoare sunt: o digitalizare mai accentuată, sprijin pentru clienţii cu credite care au întâmpinat dificultăţi şi un control mai atent al riscului de credit.
O tendinţă care poate persista pe piaţa bancară este consolidarea. Premisele de accentuare a procesului de consolidare a sectorului bancar prin fuziuni şi achiziţii se menţin, în contextul intensificării competiţiei, a nevoii de acoperire a costurilor operaţionale, inclusiv prin majorarea cotei de piaţă deţinute şi a deciziilor la nivel de grup de renunţare la anumite pieţe, explică Oprescu.
„Sectorul bancar din România este unul puternic competitiv, cu 34 de instituţii bancare active pe această piaţă. Aspectul asupra căruia ar trebui să ne concentrăm nu este legat de fluctuaţiile în acest număr, ci de posibile riscuri care ar putea fi generate astfel pentru reducerea capacităţii de creditare din piaţă. Aici ar trebui să fim atenţi, pentru că România şi românii au nevoie de finanţare pentru dezvoltare.”
Cert este că în această criză nouă, sistemul bancar a devenit o soluţie şi nu a mai fost o problemă, ca în criza din 2008-2009. Concret, sistemul bancar a trebuit să se replieze extrem de rapid şi să exercite cel puţin două roluri: rolul de amortizor al şocului pandemiei, care s-a manifestat în principal prin lansarea moratoriului de amânare a ratelor, şi rolul de accelerator al relansării economiei, în cea de-a doua fază, explică şeful Asociaţiei Române a Băncilor.
„Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă. Noi nu mai jucăm rolul de problemă, aşa cum a fost în criza din 2008-2009. Acesta a fost un element de noutate faţă de celelalte crize. Al doilea rol, la fel de important, pe care sistemul bancar a început să îl joace de ceva timp, este rolul de trambulină de relansare a creşterii economice, adică un fel de accelerator de acţiuni care sa conducă la creşterea economică.”
Practic, sistemul bancar a acţionat, de fapt, pe ambele pante ale V-ului evoluţiei economiei de care se discută: pe prima parte a V-ului, cea descendentă, funcţionând ca un fel de amortizor, încercând să contribuie şi să ţină cât mai mult situaţia sub control astfel încât să nu se accentueze căderea, iar pe panta de creştere, pe panta a doua a V-ului, funcţionând ca un fel de accelerator, ca un fel de trambulină de relansare economică, consideră Oprescu. „Acesta este din punctul meu de vedere rolul complet pe care sistemul bancar îl joacă şi trebuie să îl joace în această perioadă.”
Iar sistemul bancar joacă acest rol nu numai în România, ci peste tot în Europa. „Cred că peste tot s-a conştientizat brusc că un sistem bancar solid, puternic, bine ancorat în societate, este în mod evident calea prin care se atenuează şocul şi se accelerează revenirea economică sau reluarea creşterii economice, mai ales în ţările europene unde intermedierea financiară se face cu preponderenţă (peste 75%) pe canalul sistemului bancar. În aceste condiţii, cu atât mai important este ca în perioada respectivă sistemele bancare din toate ţările europene să îşi joace acest rol.”
Moratoriul de amânare a ratelor la credite, un element de noutate faţă de criza precedentă
Odată cu accentuarea crizei coronavirusului în primăvara acestui an, bancherii de pe piaţa românească au venit cu soluţii individuale pentru clienţi şi au decis să amâne ratele la creditele persoanelor fizice cu 1, 2 sau 3 luni, în timp ce pentru companii s-au gândit să prelungească liniile de finanţare cu câteva luni sau chiar să reducă consistent ratele la creditele corporate pentru mai multe luni.
Ulterior, Ministerul Finanţelor a venit cu un moratoriu generalizat de amânare a ratelor la creditele clienţilor care nu au mai avut posibilitatea să-şi plătească ratele, moratoriu care a fost aplicat la nivelul întregului sistem bancar.
Şi BNR a flexibilizat cadrul prudenţial pentru bănci şi instituţiile financiare nebancare astfel ca amânarea la plată a ratelor, determinată de criza de coronavirus, să nu fie asociată unei noţiuni de dificultate financiară a debitorului, iar instituţia bancară să nu trebuiască să constituie provizioanele pe sumele datorate, ca urmare a restructurării.
Astfel, creditele amânate pe o perioadă mai mare de 3 luni nu au fost considerate problematice/neperformante şi băncile nu a trebuit să pună bani deoparte provizionându-le.
Până la data de 15 iunie 2020 au solicitat suspendarea plăţii ratelor un număr de peste 334.000 clienţi persoane fizice, ceea ce reprezintă o pondere de aproximativ 22% din creditele în derulare acordate atunci populaţiei, şi aproape 28.000 de companii (reprezentând circa 28% din portofoliul total de credite accesate de persoanele juridice), potrivit datelor centralizate de ARB.
Prin moratoriul de amânare a ratelor la credite, care a fost un element de noutate faţă de criza precedentă, funcţionând ca un amortizor din punct de vedere macroeconomic, a fost creat un spatiu de venit disponibil la nivelul economiei, la nivelul fiecărui client bancar astfel încât acesta să îl poată utiliza în perioadele respective pentru alte nevoi, pentru a continua o parte din cheltuielile şi consumul care altfel, în mod evident, ar fi fost afectate, explică Sergiu Oprescu.
„Moratoriul a fost o măsură care a fost direcţionată pentru a reechilibra ecuaţia lichidităţii, adică pentru mutarea resurselor financiare dintr-o zonă către altă zonă, pentru a putea lăsa mai multă lichiditate în zona economiei, decât să o canalizezi către bănci în primă fază, adică a fost o formă de a lăsa lichiditate în economie la momentul respectiv.”
Moratoriul privind amânarea ratelor la credite, care a fost aplicat în acest an pentru a susţine debitorii persoane fizice şi companii care au avut probleme financiare din cauza crizei coronavirusului, expiră şi nu este clar dacă va exista sau nu o prelungire a acestui moratoriu, în aceeaşi formă sau în altă variantă, şi în 2021.
În perspectivă, pot apărea probleme în bilanţurile băncilor dacă unii debitori afectaţi de impactul economic negativ al crizei coronavirus, nu vor reuşi să reia plata creditelor după expirarea păsuirii permisă de cadrul legislativ. În aceste condiţii, rata NPL poate reveni pe creştere puternică.
Însă, nu există un proiect concret privind posibilitatea amânării ratelor şi anul viitor. Ministerul Finanţelor şi bancherii urmează să aibă discuţii privind varianta moratoriului care s-ar putea aplica în 2021, dacă va mai exista un astfel de moratoriu sau altfel de măsuri.
Întrebarea este ce scop ar putea avea moratoriul în 2021, sau dacă nu cumva ar trebui luate altfel de măsuri, respectiv dacă se pune problema să tratăm o problemă de solvabilitate a clienţilor cu astfel de măsuri precum moratoriul care erau soluţii de lichiditate temporară sau cu adevărat ne trebuie altfel de măsuri, se întreabă şeful ARB.
„Aici este o întrebare la care nu se poate răspunde în clipa de faţă pentru că ar trebui să vedem care sunt rezultatele primei amânări. Răspunsul este unul de principiu. Din punctul meu de vedere, noi am acţionat pe moratoriu pentru a funcţiona ca un amortizor de şoc, pentru a pune la dispoziţia societăţii, a economiei, un venit disponibil mai mare la nivelul fiecărui utilizator – consumator persoană fizică sau juridică. Plătind mai puţin către bănci, clienţii au avut mai mult venit/ cash flow disponibil în momentul respectiv, pentru a putea să utilizeze acel venit pe alte componente. Noi am luat de fapt o măsură care era direcţionată pentru a reechilibra ecuaţia lichidităţii. Era o formă de a lăsa lichiditate în economie la momentul respectiv. Acum, dacă se pune problema să tratăm o situaţie de solvabilitate a clienţilor cu astfel de măsuri, atunci moratoriul nu este neapărat soluţia corectă. Şi nu este soluţia corectă nici la nivel reglementativ, pentru că nici reglementatorul, fie el european sau naţional, nu îşi doreşte amânări de recunoaştere a riscului de credit sau de luare de decizie şi provizionare să zicem în situaţiile în care există probleme de solvabilitate la nivelul clientului. Nu este scopul moratoriului să ascundă eventualele probleme de solvabilitate, ci să păstreze un anumit nivel de lichiditate în economie şi să ofere un respiro necesar din punctul de vedere al cash-flow-ului clienţilor. Acum, dacă încercăm să ducem abordarea reglementativă în zona în care tratăm probleme de solvabilitate cu măsura moratoriului, atunci el trebuie gândit altfel. Sunt alte măsuri care ar trebui luate în acest context. Eu nu spun că astfel de măsuri nu trebuie luate. Dar nu cred că moratoriul va fi acceptat de reglementator ca o bună măsură pentru astfel de situaţii.”
În opinia şefului ARB, măsurile adecvate în astfel de situaţii sunt legate de restructurarea celor care au nevoie şi intră în zona perimetrului clienţilor care sunt direct afectaţi de pandemie pe termen mediu şi lung.
NPL, până unde va ajunge?
Această criză nu va trece fără urmări din punctul de vedere al neperfomanţei, iar ideea că vom fi postcriză la fel ca înainte de criză nu este valabilă. Însă, cât de mult va creşte rata NPL depinde şi de măsurile luate, de panta de revenire a economiei şi de colaborarea între sistemul bancar şi guvernanţi în privinţa măsurilor luate. Cert este că 2020 poate să fie un punct de inflexiune, de reluare a creşterii ratei NPL, este de părere şeful ARB.
„În mod evident, cu toţii suntem extrem de responsabili să ne uităm atent la portofoliul care este direct afectat de pandemie pentru a veni cu cele mai bune măsuri ca să ajutăm migrarea acestui portofoliu dintr-un portofoliu impactat într-un portofoliu care poate să performeze echilibrat după. Dar logica că a trecut o criză peste tine şi ca tu eşti la fel ca înainte, aceasta nu există. În mod evident vom avea un impact din punctul de vedere al neperformanţei. Cât de mare va fi neperformanţa, ţine foarte mult de măsurile care au fost şi sunt luate în această perioada. Ţine foarte mult de panta de revenire a economiei, pentru că sunt multe societăţi care, chiar dacă au fost impactate, dacă revenirea economiei este abruptă, au nevoie doar de capitalul de lucru ca să ajungă acolo, şi de acolo în mod normal ajung pe un teritoriu pozitiv al ecuaţiei de finanţare, moment în care vor genera mai multe venituri decât cheltuielile pe care le au de făcut în momentul respectiv. Şi aceasta este deja o ecuaţie rezolvabilă. Dar trebuie să poţi ajunge acolo. Şi asta ţine de panta de care discutăm, ţine de resursele pe care sistemul financiar bancar le are pentru a le putea injecta, ţine de «burden sharing-ul» pe care noi ni l-am asumat împreună cu statul român. Adică, cât se pune la dispoziţie din resursa existentă (care nu este nelimitată) din punctul de vedere al lichidităţii şi din cel al asumării riscului de credit, şi mai ales din punct de vedere al deteriorării până la urmă a indicatorilor de risc la nivelul sistemului bancar, precum şi care sunt schemele de garantare pe care le pune la dispoziţie guvernul pentru aceşti clienţi. Deci, tot acest mix de soluţii vine să rezolve problema de care discutăm”.
Cât de mult poate să crească rata expunerilor neperformante este dificil de spus, pentru că diferă de la bancă la bancă. Iar o imagine mai clară privind gradul de neperformanţă ar putea să apară în primul trimestru din 2021, după expirarea moratoriului de amânare a ratelor la credite, apreciază Sergiu Oprescu.
„Cred că trebuie să mai treacă puţin timp ca să ne dăm seama. De fapt, vom avea o imagine din ce în ce mai clară pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul primului trimestru 2021. În mod normal, ieşirea din perioada de moratoriu de la 1 ianuarie va produce nişte efecte pe care vom începe să le vedem cu o claritate din ce în ce mai bună pe măsură ce avansăm în primul trimestru 2021.”
În perioada crizei financiare şi economice precedente, din 2009, unu din cinci credite eşuase în categoria neperformantelor, devenind o problemă majoră pentru sistemul bancar, care a înregistrat şi pierderi record.
În 2014, rata creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) trecea de 20%, în timp ce acum rata NPL a coborât în jur de 4% din totalul creditelor. Poate ajunge nivelul NPL din nou la vârful din criza precedentă, de peste 20%?
„Eu, personal, nu văd acest scenariu ca fiind un senariu real. Dar, singurul lucru pe care pot să îl spun este că ne aflăm într-un punct de inflexiune. Adică anul 2020, din punctul de vedere al nivelului de neperformanţă pe România, poate să fie un punct de inflexiune. Minimul de neperformanţă în România a fost între 3,5 şi 4,4%. Eu cred că de fapt acest minim este atins de ceva timp, iar acum suntem într-un punct de inflexiune pentru că este clar că pandemia va avea o influenţă. Este la fel de clar că undeva ne aşteptăm la o creştere. Cât de mare va fi această creştere? Noi sperăm să nu fie prea mare, dar în mod evident punctul de inflexiune este la nivelul anului 2020. Va exista schimbarea de trend.”
În ceea ce priveşte procedura de a constitui provizioane la nivel bancar (adică rezerve pentru pierderile viitoare posibile), şeful ARB explică faptul că procesul face parte din mecanismul automat pe care îl au toate băncile, având în vedere că primul lucru care se întâmplă într-o situaţie de criză globală generată de pandemie este înrăutăţirea condiţiilor macroeconomice.
„Pentru condiţiile macroeconomice care se înrăutăţesc se iau provizioane la nivel colectiv. Cred că toate băncile a trebuit la momentul respectiv să ia în calcul o deteriorare a condiţiilor macroeconomice. Bineînţeles că noi la începutul anului nu discutam de o scădere economică, iar pe la începutul trimestrului al doilea aveam deja în calcul o cădere economică care se estima a fi între 6 şi 7 %. Acum venim cu o prognoză de scădere economică care e în jur de 5,2%, după cum spune Uniunea Europeană. Mai avem câteva luni şi o să vedem cât de gravă a fost scăderea economiei. Dar provizioanele sunt un mecanism complex care are un anumit automatism. Ele se calculează în funcţie de o formulă destul de laborioasă. Sunt provizioane care sunt legate de abordarea colectivă a tuturor clienţilor, ţinând cont de factorii macro la nivelul economiei. Dar sunt şi provizioane specifice expunerilor pe care le ai pe persoane fizice, pe persoane juridice.”
În perioada următoare, trebuie să distingem între factorii pozitivi şi factorii negativi care ar putea să afecteze băncile, susţine şeful ARB. Iar printre factorii negativi, el aminteşte creşterea riscului de credit şi contracţia economică.
„Principalul factor negativ pe care sistemul bancar îl are în analiză şi în evaluare în clipa de faţă este creşterea riscului de credit. Acesta se poate manifesta printr-o neperformanţă mai mare şi printr-o creştere a nivelului de provizionare pe care sistemul bancar va trebui să şi-l asume în următoarea perioadă de timp ca şi un cost pe capital. Contracţia economică este un alt factor negativ, care ne va conduce imediat la o afectare a încrederii, atât pe componenta de persoană fizică, cât şi pe componenta de persoană juridică, din punctul de vedere al investiţiilor. Am intrat într-un ciclu de deteriorare a încrederii în economie, lucru pe care noi l-am mai observat în perioada 2010-2014. Cu un nivel al bunăstării economice care ne plasează pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi ocupanta ultimului loc din punctul de vedere al intermedierii şi incluziunii financiare, România trebuie să-şi cadenţeze paşii pentru a reduce aceste decalaje care se adâncesc constant în pofida rezultatelor pozitive de până în prezent.”
Şeful ARB a mai amintit că România a înregistrat progrese uriaşe de la momentul aderării la Uniunea Europeană (UE) în anul 2007. În cei 14 ani parcurşi sub umbrela UE, Produsul Intern Brut nominal a avansat cu 256%. Iar PIB/cap de locuitor în România, exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard (PPS), a atins 69% din media UE în 2019, faţă de 44% în 2007. Însă, pentru a asigura o convergenţă optimă, România mai are un drum lung de parcurs, în opinia lui Oprescu.
În ceea ce priveşte nivelul scăzut al intermedierii financiare în România, care ne plasează la coada clasamentului european, Oprescu spune că, paradoxal, anul acesta intermedierea financiară este posibil să crească în România datorită efectului de bază. „Creşterea creditării, coroborată cu scăderea PIB-ului vor avea ca efect o creştere a intermedierii financiare în 2020, însă, ţinând cont de toate elementele de context, este foarte important ce vom face anul viitor, astfel încât panta revenirii economiei să fie cât mai abruptă.”
Băncile joacă un rol crucial în stabilitatea şi ulterior în susţinerea revenirii economice. Iar dezavantajul pe care îl avem prin comparaţie cu celelalte state, şi anume amprenta relativ modestă a sistemului bancar, exprimată prin nivelul intermedierii financiare, de doar 25%, devine brusc avantaj. „Este foarte bine că suntem o piaţă cu amprentă financiară relativ mică. Avem capacitate mare de creştere. Sistemul bancar ar avea posibilitatea să ţină asupra sa mai mult credit decât angajează în clipa de faţă, însă trebuie să creştem în segmentele care vor avea un impact pozitiv în economie.” În opinia şefului ARB, un pas necesar pentru susţinerea creşterii intermedierii financiare este modernizarea economiei şi a societăţii româneşti pe bani europeni. A doua temă importantă este digitalizarea de structură la nivelul întregii societăţi. A treia temă este predictibilitatea şi competitivitatea cadrului legislativ, iar al patrulea element ar fi să identificăm la nivel naţional care sunt direcţiile de investiţii pe care trebuie să le facem pentru a accelera revenirea economică a României. „Atenţia şi eforturile pentru 2021 trebuie canalizate către zonele unde avem efectul cel mai rapid şi tracţiunea cea mare pentru economia românească.”
În ceea ce priveşte politica monetară în perspectivă, după deciziile de relaxare din acest an, şeful ARB a amintit că decizia şi implementarea cadrului de politică monetară intră în competenţa BCE la nivelul zonei euro, respectiv a Băncii Naţionale a României în plan naţional, iar aceste decizii vor fi corelate sigur cu dinamica economică. „În mod cert, acţiunea autorităţilor de reglementare va fi corelată cu dinamica economică generală. Atâta vreme cât va fi necesară asigurarea unei lichidităţi în piaţă şi impulsionarea creditării, ratele dobânzii de politică monetară se vor menţine probabil la limite inferioare. O politică monetară mai relaxată permite ieftinirea banilor şi, implicit, stimularea investiţiilor şi a consumului.” Referindu-se la trendul economic, Oprescu a arătat că previziunile indică o relansare a creşterii economiilor europene anul viitor. Sigur că va conta foarte mult cât de puternică va fi această revenire.
„Nu trebuie uitat că statele UE reprezintă principala piaţă de desfacere externă a produselor româneşti. Evoluţia economiei româneşti este într-o strânsă dependenţă de cea din principalele economii europene. Măsurile luate de autorităţi pentru limitarea răspândirii COVID-19 au afectat numeroase industrii, activitatea economică şi comportamentul de consum. În acelaşi timp, lecţiile crizei economice anterioare au fost învăţate, s-a intervenit puternic şi rapid astfel încât amplitudinea impactului negativ a fost limitată. Pe măsură ce primim veşti pozitive privind noi tratamente şi vaccinuri pentru prevenţia COVID-19, avem din ce în ce mai multă încredere în perspectivele acestei reveniri a economiei globale anul viitor. Am încredere şi că depăşirea unui nou ciclu electoral la finalul acestui an va favoriza atingerea obiectivelor de politică monetară ale BNR.”
La momentul acesta nu se cunoaşte amplitudinea crizei, sau dacă am ajuns în vârful acesteia.
Redresarea economiei: V, W sau L?
Scenariul unei evoluţii a economiei în formă de V rămâne deocamdată cel mai posibil, existând riscul ca panta de revenire să fie mai lungă, este de părere Oprescu. Şi prognozele revizuite ale Comisiei Europene indică faptul că impactul crizei pe România va fi mai puţin accentuat.
„Eu nu am în clipa de faţă nici un fel de alt scenariu sau alt indiciu. Acum daca V-ul are o pantă de revenire mai lungă…!? Dacă semnul acesta V se transformă într-un semn Nike, care înseamnă că panta de revenire este mai lungă, până la urmă este tot o revenire de tip V, poate într-o perioadă mai mare de timp decât era iniţial anticipat. Dar noi nu suntem într-un alt scenariu. Este şi ceea ce spune Comisia Europeană. Bineînţeles că mă refer aici la o evoluţie a crizei pe ani şi nu pe trimestre, unde perioadele de creştere şi apoi de scădere pot alterna mai repede în funcţie de evoluţia sanitară a pandemiei şi de măsurile luate. La nivelul unui an, ne aşteptăm ca 2020 să fie o scădere urmată de o creştere în 2021 şi această estimare nu s-a schimbat.”
Comisia Europeană la ultima reevaluare a prognozelor, analizând modul în care criza ne va impacta, a spus că România va avea o scădere economică de 5,2%. Deci, a revizuit în sensul restrângerii căderea economică din anul 2020, de la 6% la 5,2% şi a anticipat o creştere economică mai moderată în 2021, de 3,3% în România. Comisia Europeană spune că impactul pe România va fi mai temperat, mai puţin accentuat, a mai amintit şeful ARB, susţinând că miza este ca ascensiunea economică din 2021 să fie cât mai accentuată.
Contracţia economică estimată pentru România în 2020 este aproape cât contracţia din 2009 (-5,5% an/an) determinată de criza financiară. Însă, deosebirea de acea criză este că în 2021 ne aşteptăm la o revenire, ceea ce nu s-a întâmplat în 2010, când economia a scăzut cu 3,9% an/an.
Important în prezent este să încercăm să accentuăm această creştere economică în 2021. „Este mai important în clipa de faţă nu să ne concentrăm pe prima fază a crizei, pentru că deja anul 2020 este în proporţie de 80-85% parcurs, cât este important să ne concentrăm pe ce trebuie să facem acum pentru ca ascensiunea economică din 2021 să fie cât mai accentuată, adică panta V-ului să fie cât mai abruptă în 2021.
În acest an provocarea cea mai mare a fost limitarea pierderilor cauzată de răspândirea coronavirusului.
„Întregul sistem bancar a răspuns acestei provocări prin măsurile pe care le-a luat pentru protejarea şi susţinerea economiei. Aşteptăm o consolidare fiscal-bugetară ordonată, care să nu pericliteze redresarea economică şi care să determine agenţiile de rating să menţină calificativul de investiţie.”
Făcând o radiografie la nivelul structurii economiei s-a observat că pandemia a scos în evidenţă câţiva câştigători în industria prelucrătoare cum ar fi cei din industria farmaceutică şi chimică, industra alimentară, din serviciile IT şi industria construcţiilor, care a antrenat industria materialelor de construcţii, a amintit Oprescu. „Privite dintr-o perspectivă pe termen mediu toate sectoarele care contribuie la digitalizare – activităţi de servicii informatice şi în tehnologia informaţiei, industria de echipamente electrice, industria de calculatoare, echipamente optice, telecomunicaţiile – prezintă potenţial de dezvoltare şi sunt oportune pentru finanţare. Agricultura şi industria alimentară rămân sectoare cu mare potenţial.”
Digitalizarea, încotro?
Industria bancară din România a purtat stindardul digitalizării în ultimii ani, iar investiţiile pe acest palier vor continua, consideră şeful ARB.
„Evoluţiile asociate pandemiei COVID-19 au accentuat relevanţa pentru modelul de business bancar adaptat digitalizării şi vom asista la o continuare a investiţiilor industriei pe această zonă. Îmi exprim speranţa ca şi din perspectivă normativă să asistăm la o stimulare a accelerării digitalizării, prin eliminarea anumitor bariere care limitează potenţialul digitalizării în domeniul financiar bancar. Vă ofer un exemplu, implementarea semnăturii digitale.” Cert este că pandemia a forţat fenomenul digitalizării. „Efectul pozitiv cel mai important generat de criza pandemică este reprezentat de accelerarea digitalizării prin automatizarea şi robotizarea proceselor bancare, care vor conduce la scăderea costurilor sale, prin extensie şi la procese operaţionale reziliente. În acest mod creşte accesibilitatea produselor şi serviciilor bancare, precum şi confortul utilizatorilor finali, respectiv a clienţilor bancari.”
Pe fondul intensificării digitalizării şi optimizării cheltuielilor operaţionale, în anul 2019, reţeaua de unităţi bancare a înregistrat o reducere de 6,4%, până la 4.758 de agenţii bancare, în timp ce numărul de angajaţi a ajuns la 53.106. „Cred că o eventuală scădere a numărului de sucursale nu se traduce automat în disponibilizarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul lor. Personalul poate fi transferat în centre mai mari şi încadrat pentru a deservi alte coordonate. Activitatea care se mută din offline în online necesită şi interacţiune umană, chiar dacă la distanţă.”
CARTE DE VIZITĂ
- În vârstă de 57 de ani, Sergiu Oprescu este absolvent al Facultăţii de Aeronautică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti.
- Are studii postuniversitare în domeniul bancar la Universitatea din Colorado SUA şi a urmat mai multe programe executive la Harvard Business School, Stanford şi London Business School.
- Conduce din 2007 Alpha Bank Romania, instituţie cu active de peste 3 miliarde de euro şi o prezenţă constantă în topul primelor zece bănci de pe piaţa românească.
- În banking, primul loc de muncă al lui Sergiu Oprescu a fost la BRCE, pentru ca apoi să fie unul dintre cei care au pus bazele Băncii Bucureşti, bancă străină care se înfiinţa pe piaţa românească ca subsidiară a grupului elen Alpha, devenită ulterior Alpha Bank Romania.
- Practic, Sergiu Oprescu şi-a început cariera în cadrul Alpha Bank Romania în 1994 şi a deţinut mai multe funcţii de conducere înainte de a fi numit preşedinte executiv în 2007; era unul dintre cei mai tineri bancheri români care prelua conducerea unei bănci din top 10.
- Sergiu Oprescu a fost implicat şi în înfiinţarea Consiliului Bursei de Valori, pe care avea să-l şi conducă după 2000, în paralel cu funcţia de vicepreşedinte executiv de retail al Alpha Bank. A fost preşedinte al Bursei de Valori Bucureşti din 2000 până în 2006.
- Din 2015, el deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei Române a Băncilor.
- Este primul bancher român care a ajuns în managementul executiv al unei bănci internaţionale, cu active de 63 de miliarde de euro şi cu o istorie de 140 de ani. El a primit în 2019 atribuţii extinse, devenind director general al reţelei internaţionale. Practic, la începutul anului 2019, Sergiu Oprescu a fost numit membru în Comitetul Executiv al grupului elen Alpha Bank Romania şi coordonează subsidiarele Alpha Bank Romania din patru ţări – Albania, Cipru, România şi Marea Britanie – de pe poziţia de director general reţea internaţională.
- Printre proiectele realizate pe piaţa locală cu care Oprescu se mândreşte se numără lansarea în trecut a primelor credite ipotecare pe zece ani pentru persoane fizice şi, după aproape două decenii, rafinarea pieţei locale cu obligaţiuni ipotecare (cover bonds), un instrument util pentru echilibrarea portofoliilor de credite ale băncilor.
- Puţini sunt însă cei care ştiu că dragostea dintâi a bancherului Sergiu Oprescu nu este nici bankingul, nici bursa şi nici economia, ci ingineria aeronautică.
