SEPA – Objectives, components, implications

Ce este SEPA ?

Zona unică de plăţi în euro – Single Euro Payments Area – SEPA este o zonă geografică în care nu vor mai exista diferenţe între plăţile interne şi transfrontaliere în euro, în care clienţii vor fi capabili să efectueze şi să primească plăţi în euro în interiorul spaţiului european, la fel de sigur, rapid şi eficient ca în contextul naţional, folosind un cont unic şi un set de instrumente standardizate, pentru operaţiuni de transfer de credit, debitare directă, plăţi cu carduri, alte instrumente prin care un client să poată face plăţi în euro din contul propriu către orice altă destinaţie din zona SEPA.

Scopul înfiinţării SEPA este acela de a crea o economie europeană mai competitivă şi mai transparentă, de a realiza o integrare europeană mai puternică, prin asigurarea unei pieţe competitive de plăţi de mică valoare în euro, care să aducă o mai bună calitate a serviciilor, produse mai eficiente şi alternative mai ieftine de efectuare a plăţilor.

Fundamentele SEPA se regăsesc în obiectivele stabilite de Agenda Lisabona, menită să transforme, până în 2010, Uniunea Europeana în „cea mai dinamică şi competitivă economie din lume bazată pe cunoaştere” şi să pregătească tranziţia către o economie informatizată.

Premisele realizării SEPA sunt lansarea monedei euro în anul 1999, punerea în circulaţie a monedei unice în ţările din zona euro în anul 2002, precum şi lansarea sistemului de plăţi de mare valoare în euro TARGET la 1 ianuarie 1999, urmată de lansarea TARGET2 la 19 noiembrie 2007.

SEPA este un proiect de armonizare, standardizare şi restructurare majoră, cu impact asupra pieţelor de plăţi naţionale şi reprezintă un proces continuu, cu scopul de a unifica într-o singură piaţă internă toate pieţele de plăţi de mică valoare în euro, în prezent fragmentate.

SEPA va deveni realitate atunci când persoanele fizice şi corporaţiile vor putea efectua plăţi în euro fără numerar, în SEPA, dintr-un cont unic deschis la o instituţie din SEPA, folosind un singur set de instrumente de plată, în aceleaşi condiţii de eficienţă şi siguranţă în care se derulează în prezent plăţile la nivel naţional.

Următoarea etapă va fi dezvoltarea serviciilor cu valoare adăugată în vederea acoperirii viitoarelor cerinţe specifice ale clienţilor, stimulării unei zone de plăţi electronice fără suport hârtie, cu procesarea automată integrată end-to-end (E2E STP) a tuturor instrucţiunilor de plată conforme cu cerinţele SEPA.

Care sunt componentele SEPA ?

Componentele SEPA sunt următoarele:

• moneda unică euro,
• un set unic de instrumente de plată în euro,
• infrastructuri de procesare eficiente pentru plăţile în euro,
• standarde tehnice comune,
• practici comune,
• un cadru legal armonizat şi
• dezvoltarea continuă de noi servicii oferite consumatorilor.

Proiectul defineşte reguli specifice, practici şi standarde – aşa numitele scheme SEPA – pentru operaţiunile de transfer credit şi debitare directă. Acestea vor fi adoptate şi introduse de toate părţile implicate în lanţul tranzacţiei de plăţi. Infrastructurile pentru compensarea şi decontarea plăţilor trebuie de asemenea să se adapteze noilor cerinţe.

Pentru plăţile cu carduri, nu va fi introdusă o nouă schemă de carduri, dar s-a definit un cadru european care va trebui să fie adoptat de toate schemele de carduri SEPA şi de băncile care emit carduri. Cadrul de lucru pentru SEPA Cards susţine introducerea cardurilor cu chip si PIN în zona euro pentru a permite securizarea autorizării tranzacţiilor cu carduri, fiind proiectat pentru a asigura cea mai largă acceptanţă posibilă a cardurilor la POS-uri şi ATM-uri în interiorul SEPA.

Care sunt ţările SEPA ?

Ţările implicate în proiectul SEPA sunt:

• Statele membre ale Uniunii Europene:
• Statele zonei euro: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania şi Slovenia;
• Statele zonei non-euro: Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Suedia şi Marea Britanie;
• Statele membre ale Spaţiului Economic European (European Economic Area – EEA): Islanda, Liechtenstein, Norvegia;
• Elveţia şi Monaco.
• SEPA se va extinde şi în următoarele teritorii, considerate parte a Uniunii Europene (Art. 299 Tratatul de la Roma): Martinica, Guadalupe, Guiana Franceza, Reunion, Gibraltar, Azore, Madeira, Insulele Canare, Ceuta si Melilla si Insulele Aland.

Ce este Consiliul European al Plăţilor (EPC) ?

Consiliul European al Plăţilor – European Payments Council (EPC) este organismul de decizie şi coordonare al industriei bancare europene în domeniul plăţilor. Înfiinţat în iunie 2002, EPC a adoptat structura actuală de conducere la jumătatea anului 2004.

Obiectivul său este sprijinirea şi promovarea creării zonei unice de plăţi în euro – SEPA, o piaţă europeană inter-operabilă, deschisă şi armonizată a plăţilor interne, realizată prin auto-reglementarea industriei plăţilor.

Conform documentului White Paper semnat în martie 2002 de cele trei asociaţii ale sectorului de credit – European Association of Cooperative Banks (EACB), European Savings Bank Group (ESBG), European Banking Federation (EBF) – împreună cu Euro Banking Association (EBA) şi 41 de bănci europene, viziunea EPC este:

“Noi, băncile europene şi asociaţiile sectorului de credit:

• împărtăşim viziunea comună că plăţile în spaţiul euro sunt plăţi interne,
• ne unim forţele să implementăm această viziune în beneficiul clienţilor, industriei şi băncilor, şi în consecinţă
• lansăm zona de plăţi unică în euro. “
• EPC are rolul de a conduce şi de a întreţine cadrul de lucru SEPA, de a dezvolta continuu reguli de afaceri şi standarde, de a comunica cu toate părţile implicate, de a susţine şi monitoriza progresul proiectului.

EPC numără în prezent 74 de membri: bănci şi asociaţii bancare din 32 de ţări (27 ţări din Uniunea Europeană, la care se adaugă Norvegia, Islanda, Lichtenstein, Monaco şi Elveţia). Peste 360 de specialişti reprezentând instituţii de credit de toate mărimile şi din toate sectoarele pieţei europene sunt direct angajaţi în programul de lucru al EPC.

Cine sunt participanţii la implementarea SEPA ?

Participanţii sunt instituţiile de credit, băncile centrale naţionale, infrastructurile de plăţi şi autorităţile publice din fiecare ţară implicată. Rolul principal în derularea şi implementarea proiectului SEPA la nivel naţional revine băncilor comerciale şi asociaţiilor bancare din statele membre.

Succesul proiectului depinde în mare măsură de cooperarea şi dialogul dintre instituţiile de credit, corporaţii şi administraţiile publice. Dialogul dintre comunitatea bancară pe de o parte, corporaţii şi comercianţi pe de altă parte este esenţială. Guvernele şi administraţiile publice din zona euro trebuie să sprijine SEPA prin promovarea şi adoptarea rapidă a schemelor SEPA.

În toate ţările SEPA au fost înfiinţate organisme de coordonare, care cuprind cu precădere reprezentanţi ai autorităţilor naţionale, ai asociaţiilor bancare naţionale şi ai băncilor centrale naţionale. Obiectivul lor este garantarea implementării principiilor de bază ale SEPA şi a faptului că sistemele bancare naţionale deţin informaţii suficiente despre SEPA şi sunt pregătite pentru apariţia acesteia.

Proiectul este atent monitorizat de Eurosystem şi Banca Centrală Europeană – European Central Bank (ECB), fiind considerat următorul pas logic în continuarea integrării economice europene şi introducerii Euro. SEPA va creşte competiţia europeană, va încuraja integrarea şi consolidarea.

Oportunităţi şi beneficii

Deşi complexitatea proiectului şi numărul mare de participanţi implicaţi generează multe provocări până când SEPA va deveni realitate, în timp SEPA va aduce importante beneficii.

Unul dintre ele va fi creşterea eficienţei, datorită armonizării plăţilor implicate în aproape fiecare tranzacţie economică care se desfăşoară în societate. Eliminarea barierelor va genera noi oportunităţi pentru inovaţie şi competiţie.

În viziunea Comisiei Europene, SEPA va creşte competiţia europeană, va încuraja integrarea şi consolidarea. Sistemele de plăţi integrate vor sprijini dezvoltarea euro, prin creşterea încrederii în această monedă şi întărirea relaţiilor economice în interiorul SEPA.

SEPA încurajează înlocuirea treptată a tranzacţiilor cu numerar prin cele electronice. Obiectivul pe termen lung este stimularea unei zone de plăţi electronice fără suport hârtie, cu procesarea automată integrată E2E STP a tuturor instrucţiunilor de plată conforme cu cerinţele SEPA, prin utilizarea instrumentelor SEPA exclusiv în format electronic, astfel plăţile putând fi asociate serviciilor cu valoare adăugată atât înainte, cât şi după decontarea unei plăţi.

Conform unui studiu al Comisiei Europene privind implementarea SEPA, beneficiile potenţiale ale SEPA pe pieţele de plăţi ar putea depăşi 123 miliarde euro în următorii şase ani şi alte 238 miliarde euro, dacă SEPA ar fi utilizată ca o platformă pentru facturarea electronică.

Beneficiile aduse de implementarea SEPA pot fi rezumate astfel:

• Consumatorii şi corporaţiile vor avea posibilitatea de a alege dintre mai mulţi oricărui furnizori de servicii de plăţi din Europa, în funcţie de cerinţele proprii privind calitatea serviciilor, conţinutul acestora şi costurile implicate;
• Va exista posibilitatea de a efectua plăţi în euro dintr-un cont unic bancar, deschis la orice bancă din Europa;
• Gama de servicii va avea o calitate îmbunătăţită, datorită posibilităţii de a proiecta şi oferi servicii adiţionale, destinate unor grupuri ţintă de clienţi;
• Pentru toate categoriile de participanţi, vor apărea noi oportunităţi de afaceri şi creşterea eficienţei, prin integrarea ciclurilor comerciale şi financiare.

Care este cadrul legal ?

Cadrul legal al SEPA este constituit de Directiva Serviciilor de Plăţi – Directiva 2007/64/CE privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne. Directiva stabileşte un cadru legal unitar pentru susţinerea iniţiativei de creare a SEPA, care se bazează pe trei piloni:

• Dreptul de a furniza servicii de plăţi către populaţie,
• Cerinţe referitoare la transparenţă şi informare,
• Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor şi furnizorilor de servicii de plăţi.

Directiva incorporează într-un act unic recomandări ale Comisiei Europene, care vizează plăţile electronice, precum şi dispoziţiile Directivei 97/5 privind transferurile – credit transfrontaliere.

Astfel, Directiva modifică:

• Directiva 97/7/CE, privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă,
• Directiva 2002/65/CE, privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum,
• Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului,
• Directiva 2006/48/CE privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
• Directiva Serviciilor de Plăţi abrogă Directiva 97/5/CE privind transferurile de fonduri transfrontaliere.

Alte reglementări europene în domeniul plăţilor sunt:

• Regulamentul CE nr. 1781/2006, privind informaţii asupra plătitorului ce însoţesc transferurile de fonduri,
• Regulamentul CE nr. 924/2009, privind plăţile transfrontaliere în euro (care înlocuieşte Regulamentul CE nr. 2560/2001),
• Recomandările FATF privind finanţarea terorismului – recomandarea VII pentru transferuri electronice (2004).

Directiva Serviciilor de Plăţi acoperă toate tranzacţiile de plată în euro, precum şi cele denominate într-o monedă a unui stat membru al Uniunii Europene.

Prevederile sale urmăresc:

• armonizarea diferitelor cerinţe existente la nivel naţional în statele membre, aplicabile furnizorilor ne-bancari de servicii de plată,
• stabilirea unor cerinţe prudenţiale unitare şi a unui regim de autorizare şi supraveghere pentru aceste entităţi,
• armonizarea unui set de reguli, aplicabile în egală măsură furnizorilor – bancari şi ne-bancari de servicii de plată.

Conformitatea cu SEPA înseamnă respectarea atât a manualelor de reguli, cât şi a Directivei Serviciilor de Plăţi, precum şi a altor cerinţe legale, precum Regulamentul nr. 924/2009 privind plăţile transfrontaliere în euro, Regulamentul nr. 1781/2006 privind informaţiile despre plătitor ce însoţesc transferurile de fonduri, recomandările FATF asupra transferurilor electronice şi altele. Aceste reglementări legale acoperă însă şi alte domenii decât instrumentele şi infrastructurile SEPA.

Proiectul SEPA şi Directiva Serviciilor de Plăţi afectează în mod diferit instrumentele şi infrastructurile de plăţi din ţările Uniunii Europene implicate în proiectul SEPA. Astfel, în zona euro, toate produsele şi instrumentele de plăţi naţionale vor fi treptat înlocuite de produse şi instrumente SEPA. Acest proces a început deja, prin adoptarea instrumentelor SEPA: SEPA Credit Transfer, lansat la data de 28 ianuarie 2008 şi SEPA Direct Debit lansat la 1 noiembrie 2009. Instrumentele de plăţi existente şi practicile actuale la nivel naţional în fiecare ţară a zonei euro vor continua să funcţioneze în timpul perioadei de tranziţie, în paralel cu instrumentele SEPA.

Pe lângă prioritatea implementării şi migrării la noile scheme SEPA, Directiva Serviciilor de Plăţi a fost deja adoptată în legislaţiile ţărilor din zona euro, ea fiind aplicabilă şi instrumentelor şi infrastructurilor naţionale non-SEPA. În restul ţărilor din Uniunea Europeană, începând cu 2008, băncile au început introducerea noilor scheme SEPA – pentru plăţile în euro. Directiva Serviciilor de Plăţi a fost deja adoptată şi în legislaţiile ţărilor din zona non-euro,fiind aplicabilă atât pentru plăţile în euro, cât şi pentru cele în moneda naţională.

În luna februarie 2012, Parlamentul şi Consiliul European au aprobat Regulamentul (UE) nr. 260/2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 – Regulamentul SEPA. Acesta este obligatoriu pentru toate statele membre UE şi nu necesită adoptare în legislaţia naţională.

Regulamentul SEPA stabileşte termene finale pentru migrarea la instrumentele de plată SEPA.

Documentaţie şi standarde SEPA

Documentele elaborate până în prezent pentru implementarea SEPA sunt:

• Schemele de plăţi în euro, reprezentate prin manuale de reguli, ghiduri de implementare, specificaţii tehnice, documentaţie de aderare:
– SEPA Credit Transfer – SCT
– SEPA Core Direct Debit – Core SDD
– SEPA Business-to-Business Direct Debit – B2B SDD

• Un format global de mesaje pentru plăţile în euro:
– ISO 20022 XML

• Identificatoare unice pentru contul bancar şi furnizorul de servicii de plată:
– International Bank Account Number (IBAN)
– Business Identifier Code (BIC)

• Un cadru armonizat pentru infrastructurile de compensare şi decontare la nivel european:
– SEPA Clearing & Settlement Mechanisms – CSM Framework

• Un cadru armonizat pentru plăţile prin card-uri:
– SEPA Cards Framework (SCF)
– SEPA Cards Standardization Volume

• Un cadru armonizat pentru numerar :
– Single Euro Cash Area – SECA Framework

• Servicii electronice adiţionale bazate pe instrumentele SEPA – standarde în curs de elaborare:
– e-payments
– m-payments
– e-invoicing.

SEPA Credit Transfer – SCT

Schema SEPA Credit Transfer (SCT) este o schemă interbancară de plăţi care defineşte un set comun de reguli şi procese aplicabile operaţiunilor de transfer credit în euro.
Schema SCT stabileşte un nivel comun de calitate a serviciilor şi un interval de timp în care instituţiile financiare participante la această schemă trebuie, ca o condiţie minimă, să proceseze operaţiunile de transfer credit SEPA.

Caracteristicile principale ale schemei SCT sunt:

• moneda plăţii este euro,
• este necesară asigurarea accesibilităţii la nivelul întregii zone SEPA,
• suma de plată trebuie să fie integral creditată în contul beneficiarului, eventualele comisioane fiind debitate din contul clientului beneficiar separat (transparenţa comisioanelor),
• nu este stabilită o limită pentru valoarea plăţii,
• termenul maxim de decontare este de 3 zile lucrătoare (1 zi lucrătoare din 2012, conform Directivei Serviciilor de Plăţi),
• procesarea plăţii se face automat Straight-Through-Processing STP (fără intervenţie manuală),
• standardul pentru mesajele de plată este standardul UNIFI ISO 20022 (XML) Credit Transfer,
• elemente de identificare obligatorii: codurile IBAN pentru conturile clienţilor şi codurile BIC pentru identificarea furnizorilor de servicii de plată,
• formatul de mesaje include o zonă destinată detaliilor de plată extinse(140 caractere), care poate fi personalizată de comunităţile naţionale, pentru automatizarea proceselor interne şi a comunicării informaţiilor privind tranzacţiile financiare cu clienţii,
• s-a definit un set de mesaje şi reguli aplicabile plăţilor respinse şi returnate, pentru a permite procesarea complet automatizată a transferurilor credit SEPA.

Utilizarea standardelor SEPA este recomandată pe segmentul client-instituţie de credit şi este obligatorie pe segmentul inter-bancar, în compensarea şi decontarea interbancară a plăţilor mecanismele de compensare şi decontare conforme SEPA.

SEPA Direct Debit (SDD)

Schema SEPA Direct Debit (SDD) este o schemă interbancară de plăţi care defineşte un set comun de reguli şi procese aplicabile operaţiunilor de debitare directă exprimate în euro.
Schema SDD stabileşte un nivel comun de calitate a serviciilor şi un interval de timp în care instituţiile financiare participante la această schemă trebuie să fie în măsură, ca o condiţie minimă, să acţioneze ca bănci debitoare.

Caracteristicile principale ale schemei SDD sunt:

• moneda plăţii este euro,
• Concept: „I request money from someone else, with their pre-approval, and credit it to myself”
• este necesară asigurarea accesibilităţii la nivelul întregii zone SEPA,
• sunt incluse plăţile prin debitare directă, atât periodice cât şi ocazionale,
• mecanismul de colectare se bazează pe mandate de debitare directă semnate,
• debitorul şi creditorul trebuie să deţină fiecare câte un cont într-o instituţie de credit din SEPA, iar instituţiile de credit care executa tranzacţia de debitare directă trebuie sa fie participante la schema de debitare directă SEPA,
• mandatul este dematerializat pentru creditor, fiind transmis electronic de la banca creditorului către cea a debitorului, împreună cu primul ordin de debitare directă,
• banca debitorului nu are obligaţia verificării mandatului, dar poate oferi servicii cu valoare adăugată aferente autorizării debitării,
• perioada maximă de decontare de cinci zile lucrătoare pentru prima plată şi două zile lucrătoare pentru plăţile periodice,
• nu este stabilită o limită pentru valoarea plăţii,
• procesarea plăţii se face automat Straight-Through-Processing STP (fără intervenţie manuală),
• standardul pentru mesajele de plată este standardul UNIFI ISO 20022 ( XML) Direct Debit,
• elemente de identificare obligatorii: codurile IBAN pentru conturile clienţilor, codurile BIC pentru identificarea furnizorilor de servicii de plată, număr unic al mandatului,
• formatul de mesaje include o zonă destinată detaliilor de plată extinse(140 caractere), care poate fi personalizată de comunităţile naţionale, pentru automatizarea proceselor interne şi a comunicării informaţiilor privind tranzacţiile financiare cu clienţii,
• s-a definit un set de mesaje şi reguli aplicabile plăţilor respinse şi returnate, pentru a permite procesarea complet automatizată a debitărilor directe SEPA.

Utilizarea standardelor SEPA este recomandată pe segmentul client-instituţie de credit şi este obligatorie pe segmentul inter-bancar, în compensarea şi decontarea interbancară a plăţilor mecanismele de compensare şi decontare conforme SEPA.

În prezent, schema SDD acoperă toate cerinţele debitorilor şi băncilor debitoare. EPC a introdus caracteristici suplimentare schemei SDD, pentru a răspunde cerinţelor de securizare a mandatelor şi a lansat o schemă suplimentară pentru debitare directă business-to-business (B2B).

Schema SEPA Business to Business Direct Debit (B2B SDD) serveşte ca bază pentru dezvoltarea produselor şi serviciilor specifice de debitare directă care permit corporaţiilor cu rol de debitori sa efectueze plăţi prin debitare directă, ca parte a tranzacţiilor proprii de afaceri.

Principalele diferenţe faţă de schema de debitare directă de bază (Core SDD) sunt:

• în schema B2B SDD, debitorul nu este autorizat să obţină o rambursare a unei tranzacţii autorizate,
• Schema B2B SDD cere băncilor debitoare să se asigure că se face colectarea prin verificarea informaţiilor legate de mandat; băncile debitoare şi debitorii trebuie sa agreeze verificările care trebuie făcute asupra fiecărui mandat,
• O banca debitoare nu poate oferi schema B2B unui debitor care este un consumator conform legislaţiei ţării unde banca debitoare furnizează serviciile de plată,
• Schema B2B SDD asigură perioade mai mici de procesare a tranzacţiilor
• ISO 20022 UNIFI

În prezent, operaţiunile de plăţi la nivel naţional sau internaţional utilizează diferite formate de date, în funcţie de mai multe elemente: plată în segmentul client-bancă, bancă-bancă sau bancă-client; plată locală sau externă; transfer credit, debitare directă sau tranzacţie cu card; tranzacţii prelucrate individual sau în bloc. Formatele diferă în ceea ce priveşte tipul şi dimensiunea datelor necesare, în lipsa unui set comun şi a unui model logic de date.

Din anul 2004, Organizaţia Internaţională pentru Standardizare – ISO – lucrează la modelarea mesajelor financiare într-un mod uniform. Astfel, standardul ISO 20022 este proiectat pentru a înlocui diversele formate existente astăzi cu o familie unică de mesaje destinate industriei financiare. UNIFI – ISO 20022 – UNIversal Financial Industry message scheme – este platforma propusă de ISO pentru a dezvolta mesageria financiară. UNIFI nu descrie mesaje în sine, este o ‘metodă’ de dezvoltare de standarde de mesaje, compusă dintr-o metodologie de dezvoltare, un proces de înregistrare şi un depozit central.

Schemele SEPA vor utiliza mesaje bazate pe ISO 20022, cu obiectivul de a îndeplini cerinţele SEPA şi de a susţine procesul complet de automatizare al plăţilor SEPA. În viitor, mesajele ISO 20022 pot fi folosite în plăţile internaţionale, în piaţa plăţilor non – Euro, conducând către folosirea unor formate unice pentru toate plăţile, ceea ce va simplifica lucrurile, atât pentru clienţi, cât şi pentru instituţiile de credit.

Pentru a permite procesarea integrată a tuturor plăţilor exprimate în euro, EPC a adoptat o poziţie comună în elaborarea standardelor:

Cerinţele operaţionale care descriu informaţiile care urmează a fi schimbate între intermediarii financiari sunt precizate în setul de reguli (rulebooks) pentru operaţiunile de transfer credit şi debitare directă SEPA.

Cerinţele operaţionale au fost transpuse în elemente de date logice, cuprinse în SEPA Data Model.

Elementele de date logice au fost transpuse de Organizaţia de standardizare ISO în standarde de mesaje UNIFI (Universal Financial Industry Message Standards): standarde de mesaje UNIFI (ISO 20022) XML, care stau la baza construirii mesajelor standardizate, în baza unui set de instrucţiuni de implementare SEPA care stabilesc utilizarea standardelor de mesaje UNIFI.
Standardele UNIFI sunt obligatorii pe segmentul bancă – bancă şi sunt recomandate pe segmentul client – bancă.

IBAN şi BIC

În SEPA va fi obligatorie folosirea codurilor IBAN – International Bank Account Number şi BIC – Bank Identifier Code, împreună cu formatele de date SEPA.

Codul IBAN identifică în mod unic un cont la o instituite financiara dintr-o ţară, conform standardului internaţional ISO 13616, publicat de ISO în 1997 şi promovat ulterior de European Committee for Banking Standards (ECBS) pentru facilitarea plăţilor în Uniunea Europeană. Codul IBAN facilitează automatizarea procesării tranzacţiilor de plăţi transfrontaliere. În ianuarie 2007, ISO a aprobat a nouă ediţie a ISO 13616. SWIFT a fost desemnat de ISO ca Autoritate de înregistrare pentru formatele IBAN naţionale.

Codul BIC identifica in mod unic o instituţie financiara sau o entitate în cadrul unei instituţii financiare. Structura codului BIC este descrisă de standardul ISO 9362. Codul BIC constă din 8 (BIC8) sau din 11 (BIC11) caractere. SWIFT este Autoritatea de înregistrare pentru codurile BIC.

SEPA Cards Framework – SCF

Cadrul armonizat SEPA pentru plăţile prin card (SEPA Cards Framework – SCF) este un set de principii şi reguli pe care vor trebui să le respecte atât băncile emitente, băncile acceptante, schemele de carduri, cât şi procesatorii.

Conform principiilor cuprinse în SCF, deţinătorii de carduri vor avea posibilitatea să-şi utilizeze cardurile pentru a efectua plăţi şi pentru a retrage numerar în euro, în spaţiul SEPA, cu aceeaşi uşurinţă şi în aceleaşi condiţii ca pe teritoriul naţional.

SCF acoperă tranzacţiile prin carduri având următoarele caracteristici :

• tipuri de tranzacţii: plăţi comerciale şi retrageri de numerar, efectuate în spaţiul SEPA, cu carduri emise de bănci SEPA ;
• moneda: moneda tranzacţiei euro;moneda de clearing dintre Acceptator şi Emitent: euro. Valuta contului de card nu face obiectul reglementarilor SCF.
• garantarea plaţilor către comercianţi: pentru tranzacţiile de tipul „card present” ( cardul -deţinătorul de card – comerciantul sunt prezenţi în acelaşi loc la momentul efectuării tranzacţiei).
• tehnologia utilizată : în vederea prevenirii fraudelor, SCF a decis ca standardul EMV, împreună cu capabilitatea terminalelor de a accepta PIN, să fie tehnologia utilizată pentru tranzacţiile prin card.

Conform SCF, caracteristicile plăţilor prin card în cadrul SEPA sunt:

• Deţinătorii de carduri pot plăti cu un card pe întreg cuprinsul zonei euro;
• Deţinătorii de carduri şi comercianţii vor avea posibilitatea să efectueze, respectiv să încaseze plăţi prin card în mod constant şi uniform la nivelul întregii zone euro;
• Procesatorii de carduri de plată vor putea să concureze şi să îşi ofere serviciile pe întreg cuprinsul zonei euro.

O schemă de carduri care respectă cerinţele SCF trebuie să permită instituţiilor să participe la schemă în baza unor criterii transparente şi ne-discriminatorii: participare deschisă a băncilor autorizate în orice ţară SEPA, participare deschisă pentru comercianţi localizaţi oriunde în SEPA, etc.

Conform principiilor cuprinse în SCF, deţinătorii de carduri vor avea posibilitatea să-şi utilizeze cardurile pentru a efectua plăţi şi pentru a retrage numerar în euro, în spaţiul SEPA, cu aceeaşi uşurinţă şi în aceleaşi condiţii ca pe teritoriul naţional.

Comercianţii acceptatori de carduri vor avea posibilitatea de a alege schema sau schemele de plăţi pe care doresc să le accepte la plată, de a alege banca acceptatoare de oriunde din spaţiul SEPA. De asemenea, vor avea posibilitatea de a plăti băncii acceptatoare acelaşi comision, pentru tranzacţii efectuate cu acelaşi produs în cadrul unei scheme.

SEPA CSM / PE-ACH Framework

Cadrul SEPA pentru infrastructurile de compensare şi decontare (Clearing and Settlement Mechanism / Pan-European Automated Clearing House Framework CSM & PE-ACH Framework) defineşte principiile pe baza cărora furnizorii de infrastructuri vor facilita operaţiunile de transfer credit şi debitare directă SEPA, separând rolurile şi responsabilităţile schemelor (de exemplu regulile aplicabile diverselor instrumente de plată) şi cele ale infrastructurilor (de exemplu furnizorii care oferă servicii de procesare instituţiilor financiare).

Obiectivul acestui cadru este crearea unei infrastructuri în care toate plăţile în euro să poată fi efectuate, primite şi decontate, în mod direct sau indirect. Un obiectiv complementar îl reprezintă asigurarea transparenţei depline în ceea ce priveşte serviciile şi preţurile furnizorilor de infrastructură. Prin urmare, cadrul SEPA de compensare şi decontare va fi astfel proiectat încât să asigure accesibilitatea tuturor băncilor din zona euro şi o separare între schemă şi infrastructură.

Cadrul cuprinde, de asemenea, o clasificare a tipurilor diferite de infrastructuri, în funcţie de numărul de participanţi şi de accesibilitate, de la PE-ACH (Pan European Automated Clearing House) şi acorduri în interiorul unui grup, până la acorduri bilaterale şi multilaterale intre participanţi.

Au fost definite mai multe criterii pentru evaluarea conformităţii cu SEPA a infrastructurilor de compensare şi decontare. Aceste criterii privesc procesarea plăţilor, interoperabilitatea, capacitatea de primire şi transmitere, precum şi condiţiile de acces şi transparenţa, astfel:

• respectarea cerinţelor definite în cadrul SEPA pentru infrastructuri PEACH/CSM, SCT Rulebook şi/sau SDD Rulebook, ghidurile de implementare şi standardele UNIFI (ISO 20022) XML asociate; infrastructurile trebuie să fie pregătite sa susţină testarea schemelor conform planificării EPC;
• adoptarea de reguli de interoperabilitate: infrastructurile trebuie să definească proceduri de operare şi specificaţii de interfeţe pentru schimbul ordinelor de plată SCT şi SDD între bănci şi infrastructuri, să poată stabili legături cu alte infrastructuri la cerere;
• asigurarea accesibilităţii depline: infrastructurile trebuie să fie capabile să trimită / să primească plăţi în euro către / de la toate băncile din zona euro, direct sau indirect prin bănci intermediare, sau prin legături cu alte infrastructuri;
• asigurarea transparenţei depline în ceea ce priveşte serviciile şi preţurile, permiţând instituţiilor financiare să selecteze infrastructurile în baza serviciilor şi preţurilor, fără impunerea de restricţii de acces sau obligaţii de procesare a unor anumite tipuri de plăţi.

SECA – Single Euro Cash Area

În scopul creării unei zone unice de numerar Single Euro Cash Area – SECA pentru procesatorii de numerar, Banca Centrală Europeană a stabilit un set de măsuri pentru crearea unui mediu concurenţial deschis pentru serviciile de procesare a numerarului în cadrul Eurosystem (Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale din zona euro), precum şi pentru asigurarea unei convergenţe sporite a serviciilor de numerar ale băncilor centrale naţionale pe termen mediu. Aceste măsuri au impact asupra sectorului bancar, principala contrapartidă a Eurosystem în domeniul serviciilor de numerar şi totodată intermediarul acestuia în furnizarea de numerar către populaţie.

EPC a adoptat în Plenara din iunie 2004 o strategie bazată pe doi piloni: repoziţionare, prin reducerea volumului de numerar prin promovarea instrumentelor de plată alternative şi eficienţă, prin optimizarea proceselor de manipulare a numerarului.

EPC consideră că, pentru ca zona unică de numerar să devină realitate, trebuie ca toate părţile implicate să depună eforturi în mai multe direcţii:

• armonizarea condiţiilor operaţionale în zona euro,
• dezvoltarea de standarde pentru securitatea şi prelucrarea numerarului,
• desfiinţarea barierelor legale care limitează piaţa liberă şi deschisă pentru numerar,
• implementarea celor mai bune practici pentru reducerea costurilor de procesare a numerarului.
• Servicii opţionale suplimentare în SEPA – AOS (Aditional Optional Services)

În ultimii ani, e-SEPA a devenit o componentă a vocabularului privind plăţile în Europa, referindu-se atât la produse SEPA utilizate în medii on-line, cât şi la noi produse care folosesc infrastructura SEPA. În timp ce SEPA acoperă segmentul bancă-bancă, -SEPA include canalele bancă-client şi client-bancă.

Seviciile opţionale suplimentare adaugă noi funcţionalităţi schemelor standard de plăţi SEPA în condiţiile competitivităţii din mediul bancar. Acestea pot fi diverse îmbunătăţiri aduse produselor bancare sau introducerea de servicii noi cu valoare adăugată.

Printre îmbunătăţirile ce pot fi aduse produselor bancare se numără introducerea de reguli privind conformitatea cu cerinţele de reglementare, plăţile cu prioritate (decontarea accelerată a operaţiunilor de transfer credit, posibilitatea de a efectua plăţi numai prin furnizarea codului IBAN (fără furnizarea codului BIC, care va fi mapat de furnizorul de servicii în baza codului IBAN), şi altele.

În gama serviciilor cu valoare adăugată intră iniţierea de plăţi prin internet, iniţierea de plăţi prin telefonul mobil, facturarea electronică e-invoicing, notificări de credit, mandate de debitare directă în format electronic, reconcilierea electronică e-reconciliation. Introducerea unor astfel de servicii se aşteaptă să ducă la creşterea eficienţei serviciilor de plăţi şi a gradului de procesare integrată pe tot lanţul tranzacţiei.

e-SEPA va include servicii direct legate de instrumentele de plăţi, precum plăţile on-line, serviciile 3D Secure pentru carduri şi mandatul electronic (e-mandate).

Mandatele electronice sunt mandate dematerializate utilizate pentru tranzacţiile de debitare directă. Cumpărătorii vor fi capabili să valideze un mandat on-line, de exemplu prin folosirea referinţelor proprii pentru servicii bancare on-line. Mandatul electronic va furniza un instrument nou şi puternic pentru comercianţi, prin generarea de economii datorate eliminării operaţiunilor cu mandate pe hârtie.

A fost dezvoltată o schemă pentru iniţierea plăţilor on-line la comercianţi – SEPA Online Payments (SOP), construită pe baza unor soluţii curente folosite la nivel naţional combinate cu SEPA Credit Transfer (SCT).

Se lucrează la o schemă similară pentru iniţierea şi confirmarea plăţilor prin telefonul mobil – m-payments. Telefonul mobil va putea fi utilizat în SEPA pentru a facilita plăţile, fie prin iniţierea plăţii, fie prin autentificarea plăţilor trimise pe un alt canal, de exemplu Internet.

Transferul de bani va fi realizat folosind instrumentele de plată SEPA, fie prin transfer credit, fie prin tranzacţie cu card. Telefonul mobil ar putea fi de asemenea folosit pentru procese asociate, de exemplu pentru semnarea unei instrucţiuni de debitare directă (m-mandate).

Atât e-mandate, cât şi SOP nu vor fi obligatorii, va depinde de fiecare instituţie de credit dacă va oferi aceste produse clienţilor.

e-SEPA va include şi produse precum e-invoicing, care pot fi uşor construite peste instrumentele de plăţi SEPA şi alte servicii e-SEPA. Dematerializarea documentelor de comerţ este şi ea luată în considerare, datorită economiilor potenţiale pe care le-ar aduce şi creşterii competitivităţii Europei ca parte a Strategiei Lisabona.

Care sunt implicaţiile SEPA pentru băncile din România ?

Proiectul are implicaţii directe asupra băncilor din România, începând cu 1 ianuarie 2008, în ceea ce priveşte plăţile interne şi transfrontaliere în euro între bănci din zona SEPA, astfel:

• instituţiile de credit trebuie să asigure capacitatea de a recepţiona, executa, refuza sau returna plăţi în euro prin SEPA Credit Transfer, iniţiate de o banca din zona SEPA pentru clienţii săi,
• instituţiile de credit pot oferi, la nivel naţional sau transfrontalier, în interiorul zonei SEPA transferuri de credit în euro, prin SEPA Credit Transfer, atât companiilor cât şi consumatorilor,
• instituţiile de credit îşi redefinesc strategiile de emitere de carduri,
• instituţiile de credit vor fi afectate de competiţia în creştere în zona euro şi în Uniunea Europeană.
• Asociaţia Română a Băncilor a devenit membră a Consiliului European al Plăţilor în martie 2007, reprezentând comunitatea bancară din România în cadrul acestui organism. Reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Băncilor fac parte din grupurile de lucru ale Consiliului European al Plăţilor pentru scheme de plăţi, numerar, carduri, juridic, precum şi din Programme Management Forum (PMF) şi Scheme Management Committee (SMC).

Au fost iniţiate demersurile necesare pentru asigurarea cadrului organizaţional al procesului de migrare la SEPA. Astfel, a fost creată la nivelul sistemului bancar o comisie tehnică SEPA, grupuri de lucru şi o echipă de proiect pentru derularea proiectului SEPA. Procesul de implementare şi migrare este coordonat de Comitetul Naţional SEPA, format din reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Băncilor, Ministerului Economiei şi Finanţelor şi TransFonD. În cadrul acestui comitet, Banca Naţională a României participă cu rol de observator.

Asociaţia Română a Băncilor susţine procesul de aderare pentru instituţiile de credit ce intenţionează să asigure conformitatea cu regulile SEPA şi să-şi asume procesul de aderare coordonat de Consiliul European al Plăţilor, îndeplinind rolul de organizaţie suport pentru aderarea la schemele de plată SEPA – NASO (National Adherence Support Organization).

A fost elaborat Planul naţional de implementare şi migrare la SEPA, care are la bază opţiunile exprimate de către instituţiile de credit privind implementarea SEPA. Planul va fi actualizat periodic, pe măsură ce toate instituţiile de credit îşi vor defini sau actualiza planurile individuale de implementare a SEPA. Planul de migrare acoperă procesul de adoptare a instrumentelor de plată SEPA, aşa cum sunt ele definite în documentele Consiliului European al Plăţilor.

Instituţiile de credit din România vor aplica standardele SEPA pentru plăţile naţionale şi transfrontaliere în euro până la adoptarea monedei euro. Instrumentele SEPA vor înlocui actualele instrumente şi procese de plăţi în euro după o perioadă de tranziţie, pe parcursul căreia noile scheme de transfer vor coexista cu cele utilizate în prezent de bănci. Perioada de tranziţie va cuprinde procese diferite, în funcţie de instrumentul de plată SEPA ce urmează a fi implementat. Data de început şi durata acestor procese sunt condiţionate de anumite aspecte, după cum urmează:

• Costul implementării noilor servicii de plăţi, variabil de la bancă la bancă şi dependent de nivelul tehnologic actual în materie de plăţi existent în fiecare bancă, de gradul de integrare în grupul financiar european (acolo unde e cazul), de dimensiunea băncii şi capacitatea acesteia de procesare directă;
• Menţinerea calităţii serviciilor de plăţi actuale şi evitarea impactului negativ al procesului de implementare asupra clienţilor;
• Competiţia între bănci în domeniul plăţilor – implementarea serviciilor SEPA generând un cert avantaj competitiv pentru bănci;
• Profunzimea şi complexitatea armonizărilor legislative şi de reglementare naţionale, dependente la rândul lor de documentele finale de reglementare aprobate la nivelul Consiliului European al Plăţilor.