„Băncile au văzut marea oportunitate a tehnologiei blockchain şi urmăresc valorificarea acesteia”
Monedele virtuale vor continua să fie poziţionate tot de o manieră complementară celor fiduciare, şi nu ca o soluţie de înlocuire a acestora, este de părere Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). Domnia sa ne-a spus, într-un amplu interviu, că sistemele bancare, în general, au văzut marea oportunitate a tehnologiei blockchain şi urmăresc valorificarea acesteia.
Referitror la creşterea dobânzilor la credite, domnia sa ne-a precizat, printre altele: „Pentru protejarea suplimentară a consumatorilor de riscul de variaţie a ratei dobânzii, este nevoie de crearea unei pieţe secundare a titlurilor de stat pe diferite maturităţi şi a unei curbe de randament, precum şi încurajarea pieţei de capital pentru dezvoltarea segmentului de obligaţiuni corporative”.
Reporter: Cum se explică faptul că sunt perioade în care lichiditatea din bănci scade foarte mult şi perioade în care piaţa este inundată de lichiditate, în condiţiile în care creşterea creditării a fost constantă?
Florin Dănescu: Există o serie de provocări la adresa gestionării lichidităţii ce ţin de mărimea pieţei monetare şi nevoile din interior, adecvarea cadrului operaţional al politicii monetare şi de mecanismul de transmisie monetară, de maniera de gestionare a lichidităţii din sistemul bancar, de piaţa valutară, de adâncimea pieţei financiare în general, de politica fiscală, dar şi de alţi factori economici şi chiar politici ce pot da impulsuri pozitive sau negative cererii şi ofertei de lichiditate.
Astfel, necorelarea a două impulsuri aparent pozitive, unul monetar şi altul fiscal de exemplu, pot crea o cerere accentuată şi bruscă de lichiditate care va fi finanţată de industria bancară cât timp aceasta finanţează 80% din totalul finanţării României. Astfel, apar perioade în care lichiditatea din bănci scade foarte mult şi perioade în care piaţa este inundată de lichiditate. Aici are un rol important şi factorul subiectiv, psihologic la nivelul pieţelor financiare, nivelul de impredictibilitate al cererii şi ofertei. O drenare sau o supraofertă bruscă de lichiditate din şi în piaţă duce la o mişcare amplă şi uneori neaşteptată a preţului lichidităţii. Vă asigur că orice trezorier profesionist, indiferent de locul său de muncă, în marile companii nebancare, în bănci sau la Ministerul de Finanţe, cunoaşte şi aplică aceste cunoştinţe, încercând să optimizeze efectul pentru instituţia pe care o reprezintă. De exemplu, Ministerul de Finanţe, în măsura în care necesarul său de trezorerie nu este unul critic, va urmări să respingă preţul cerut de bănci şi deci va amâna un împrumut scontând pe lăsarea lichidităţii la bănci şi pe o eventuală reducere a preţului la licitaţia următoare. Pe de altă parte, spuneam mai devreme că indicatorul de lichiditate al industriei se plasează la un nivel confortabil, între cele mai ridicate în rândul statelor din Uniunea Europeană, cu o lichiditate imediată, în creştere cu 2 puncte procentuale, de 40%. Acest fapt demonstrează că industria are resurse nefolosite în creditare, fie la nivelul populaţiei şi companiilor, sau la nivelul guvernului. Astfel, factorul care ar elibera un grad de intermediere financiară mai mare este cel al încurajării şi susţinerii disciplinei financiare ce ar întări încrederea creditorilor că speranţa de rambursare a creditelor creşte, şi nu invers. Nu trebuie să uităm de efectul inflaţiei, care, ciclic, poate fi efectul cantităţii de lichidate prin cerere şi ofertă, dar poate să fie şi cauza modificării cererii şi ofertei de lichiditate.
Reporter: Unde se află, acum, sectorul bancar românesc, pe harta sistemului financiar european?
Florin Dănescu: Sistemul bancar naţional îşi menţine soliditatea, indicatorii de solvabilitate şi lichiditate plasându-se la niveluri confortabile, între cele mai ridicate în rândul statelor din Uniunea Europeană, cu o lichiditate imediată în creştere cu 2 puncte procentuale, de 40%. Indicatorul de solvabilitate la nivelul sistemului bancar se situează la cel mai ridicat nivel, din cel puţin ultimul deceniu, fiind de 20,07% în luna iunie 2018, ceea ce demonstrează capacitatea sectorului bancar românesc de a finanţa economia românească. Evoluţia favorabilă înregistrată de sectorul bancar, inclusiv în zona profitabilităţii din ultimii 3 ani şi a diminuării accelerate a neperformanţei, se bazează în principal pe o evoluţie macroeconomică pozitivă şi a fost însoţită şi de o accelerare relativă a creditării. În acelaşi timp, nu trebuie să ne amăgim cu profitabilitatea capitalurilor de 12,5% ROE la 2017, promovată intens ca un profit record. De altfel, şi acest nivel mare al ROE prinde conotaţii nuanţate când descoperim că ROE la nivelul celorlalte industrii, nebancare, este de peste 16%. Cu atât mai mult o privire atentă, profesionistă şi obiectivă pe un termen relevant pentru profitabilitatea unei industrii, de exemplu ROE pe 10 ani (2008-2017) în sistemul bancar, ne dezvăluie un randament ROE la 10 ani de 3,2%, cu mult sub media europeană. Pierderile industriei din anii 2010-2014 alături de asaltul legislativ, dar şi de imaginea asupra industriei bancare româneşti au dus la restrângeri masive şi dureroase, atât de personal, cât şi de reţea la nivelul industriei, ajustările cifrându-se la peste 25%. Nu este, astfel, surprinzător că indicatorul creditării a avut ritmuri inferioare creşterii PIB, conducând la reducerea intermedierii financiare de la 40% la 26,4%. Acest nivel al gradului intermedierii financiare este cel mai scăzut din rândul statelor din Uniunea Europeană, care se cifrează în medie la peste 100%. În urma eforturilor constante depuse de sistemul bancar, rata creditelor neperformante a coborât de la pragul de alertă, la pragul de semnal. Nivelul actual al ratei creditelor neperformante este un sfert din ponderea înregistrată în anul 2014. Rata creditelor neperformante a scăzut până la 5,50% în luna august 2018, fiind mai aproape de media europeană de 4%.
Reporter: Cum au evoluat creditele şi, respectiv, depozitele în 2018 şi ce perspective aveţi pentru aceste segmente?
Florin Dănescu: Raportul credite/depozite atrase a ajuns la 75,22% la jumătatea anului, pe fondul unei creşteri mai rapide a depozitelor, avansul lunar fiind, în medie, de peste 10%. Creşterea anuală prognozată a creditului neguvernamental este de 6,4% pentru anul 2018, conform strategiilor bancare, în condiţiile în care, în primele opt luni ale anului, ritmul de creştere a fost de 6,6%. Creditarea bancară în România are un potenţial de creştere ridicat, în special pe zona societăţilor comerciale, cu efecte benefice la nivelul economiei per ansamblu, însă sunt necesare eforturi comune ale industriei bancare susţinute de toţi factorii de decizie. Trebuie identificate acele reglaje fine care să permită creşterea capacităţii firmelor să devină bancabile şi să-şi extindă activitatea. Atingerea obiectivului comun de creştere a bunăstării economice se poate face şi prin creşterea creditării, pe baze sustenabile. Nu putem să avem bunăstare dacă nu avem creştere economică şi, pe termen lung, nu putem să avem o creştere economică sustenabilă dacă nu avem o finanţare susţinută a vectorilor creşterii economice, ceea ce, în final, înseamnă o creştere a intermedierii financiare spre un nivel mediu european. Creditarea IMM-urilor este un obiectiv principal al membrilor Asociaţiei Române a Băncilor, iar datele BNR ne arată că există un potenţial ridicat în această zonă. Astfel, 14.300 de companii, din care 13.400 sunt IMM-uri, ar putea să-şi deservească nevoia de finanţare prin credit. O mare parte dintre companiile româneşti nu sunt bancabile, în condiţiile în care au capitaluri proprii negative. La nivelul anului 2016, o treime dintre firme au raportat pierderi, iar 44% dintre companii aveau un nivel al capitalizării sub cel prevăzut de lege. Instituţiile de credit au resursele necesare pentru susţinerea creditării, cu indicatori de solvabilitate şi lichiditate la niveluri ridicate, însă pentru expansiunea corespunzătoare a creditării pe zona companiilor este necesar ca acestea să fie bancabile. Există o serie de vulnerabilităţi, precum gradul ridicat de îndatorare sau termenul ridicat pentru recuperarea creanţelor, care îngreunează efortul de creditare al băncilor. În privinţa termenului mediu de recuperare a creanţelor, întreprinderile mici şi mijlocii reuşesc să recupereze creanţele în 104 zile. Se observă, astfel, că se utilizează creditul comercial. Primele trei cele mai presante probleme cu care se confruntă firmele se află în continuare fiscalitatea ridicată, impredictibilitatea mediului fiscal şi concurenţa, potrivit sondajului BNR. Accesul la finanţare ocupă poziţia a 9-a, ca problemă presantă pentru firme. Dezideratul ARB este implementarea unor politici la nivel naţional de creştere a intermedierii financiare în România, în parametri care să evite derapaje sau viteze mari de creştere. Aceasta este şi raţiunea pentru care ARB are ca pilon strategic creditarea, în mod special a IMM-urilor, integrarea intermedierii financiare pentru creşterea gradului de accesare a fondurilor europene, dezvoltarea Parteneriatului Public Privat şi finanţarea proiectelor mari de investiţii. Industria bancară din România poate şi îşi doreşte să contribuie pe mai departe la dezvoltarea durabilă a României şi societăţii româneşti per ansamblu. Instituţiile de credit au o contribuţie substanţială la creşterea economică şi la reducerea excluziunii sociale şi financiare. Este un deziderat a cărui atingere poate fi accelerată, în condiţiile unui cadru normativ echilibrat şi predictibil, un cadru care să permită creşterea atractivităţii pieţei locale şi valorificarea pe deplin a potenţialului industriei, în beneficiul final al tuturor românilor. Este important ca stakeholderii sistemului bancar şi factorii decizionali să fie deschişi la un dialog constructiv cu industria bancară, având în vedere rolul sectorului în economie, şi să adopte măsuri pentru menţinerea stabilităţii sistemului şi pentru creşterea intermedierii financiare necesare dezvoltării economice a României. Viteza de convergenţă a României poate fi îmbunătăţită prin eliminarea barierelor la nivel naţional venite din zona de legiferare.
Reporter: Care sunt efectele creşterii dobânzilor, atât în rândul creditorilor, cât şi printre debitori?
Florin Dănescu: Provocările care pot să apară sunt legate de evoluţia dobânzilor aflate până de curând la minime istorice. Elementul particular al anului trecut este creşterea ROBOR, după o perioadă de şapte ani în care s-a aflat în scădere. Nivelul actual al ROBOR este similar cu cel înregistrat în urmă cu patru ani, de aproximativ 3%. Cum ROBOR este un indice de referinţă variabil, astfel de mişcări erau de aşteptat, mai ales că acesta s-a plasat la minim istoric şi avea o cale de evoluţie previzibilă: cea de creştere. De altfel, începând cu anul 2016, ARB a atras atenţia asupra acestui trend făcând apel la prudenţă. În contextul în care, în anul 2017, am asistat la schimbarea de trend în ceea ce priveşte evoluţia dobânzilor, Asociaţia Română a Băncilor a pus în discuţie posibilitatea utilizării mai largi a dobânzilor fixe în activitatea de creditare a persoanelor fizice. Astfel, consumatorii ar putea fi protejaţi suplimentar de riscul de variaţie a ratei dobânzii prin crearea unor mecanisme de natură să permită stimularea mai amplă a împrumuturilor cu dobânda fixă. În acelaşi timp, este nevoie să fie stimulată crearea unei pieţe secundare a titlurilor de stat pe diferite maturităţi şi a unei curbe de randament, precum şi încurajarea pieţei de capital pentru dezvoltarea segmentului de obligaţiuni corporative. S-a înregistrat o creştere a creditelor noi acordate cu dobândă fixă, 27% din împrumuturile ipotecare şi 79% din creditele de consum acordate în intervalul ianuarie – martie 2018 fiind cu dobândă fixă. Prin comparaţie, doar 6% din creditele ipotecare acordate în perioada similară din 2017 au fost la dobânzi fixe. Rămâne extrem de importantă conştientizarea riscurilor de către debitori cât timp creditul se acordă pe termene predictibile, dar care pot îngloba evoluţii impredictibile şi care pot afecta capacitatea de rambursare a companiilor sau persoanelor fizice.
„Tehnologia blockchain va permite efectuarea mai rapidă şi mai sigură a plăţilor, în special a celor internaţionale”
Reporter: Ce perspective aveţi în ceea ce priveşte criptomonedele şi tehnologia Blockchain?
Florin Dănescu: Criptomonedele reprezintă un produs al ultimilor ani, apărut în baza unei tehnologii inovatoare, distributed ledger, cum este şi blockchain. Având în vedere că ne raportăm la două lucruri diferite, un produs şi o tehnologie, consider că perspectivele lor nu sunt neapărat legate. Referitor la criptomonede, pe fondul lipsei reglementărilor şi a lipsei supravegherii schemelor de monede virtuale, la nivel global, precum şi a diversificării acestora, se manifestă riscuri financiare şi reputaţionale la nivelul deţinătorilor. La aceasta se adaugă şi volatilitatea extremă a preţului acestora, fapt care a dus, este adevărat, la îmbogăţirea peste noapte a unora, dar faptul mai puţin promovat este şi că a condus şi la ruinarea altora. De asemenea, din perspectiva securităţii, tranzacţiile cu criptomonede suferă de lipsă de trasabilitate cu toate pericolele potenţiale ce decurg de aici.. În acelaşi timp, poate fi observată o preocupare a instituţiilor abilitate pentru promovarea unei anumite zone de reglementare, care să creeze un cadru stabil şi predictibil în care acestea să funcţioneze. Este dificil de estimat care vor fi exact modelele de reglementare şi cât de puternic va fi impactul lor la nivel global asupra viitorului criptomonedelor. Din această perspectivă, cred că există o anumită zonă de incertitudine. Şi aici, ca şi în alte domenii, trebuie găsit unde este echilibrul fin, raţional între concurenţialitate şi libera iniţiativă, pe de o parte, şi securitate şi protecţie pe de altă parte. Referitor la tehnologia blockchain, ca orice produs inovator care încă nu a ajuns într-o zonă de maturitate, ea trebuie încă explorată, monitorizată şi dezvoltată, pentru a se putea vedea în ce măsură poate fi utilizată în condiţii de analiză cât mai complexă, beneficii vs. riscuri, în diferite domenii, inclusiv în cel bancar. Este un proces care va continua pe parcursul anilor următori, când vom vedea mai clar şi ce concluzii vor fi trase.
Reporter: Consideraţi că monedele virtuale vor înlocui, treptat, monedele fiduciare?
Florin Dănescu: Monedele virtuale au apărut şi s-au dezvoltat până în prezent de o manieră nereglementată şi complementară monedelor fiduciare. Dacă ele vor depăşi provocările regulatorii care se prefigurează, cred că mai degrabă vor continua să fie poziţionate tot de o manieră complementară sistemului monedelor fiduciare şi nu ca o soluţie de înlocuire a acestora.
Reporter: Care ar fi principalele beneficii şi, în acelaşi timp, cele mai însemnate riscuri ale implementării tehnologiei Blockchain, în sistemul bancar?
Florin Dănescu: La nivel global şi local se fac investiţii în direcţia evaluării cât mai corecte, atât a zonei de riscuri, cât şi a celei de beneficii ce ar rezulta din promovarea acestei tehnologii pe scară largă în cadrul sistemelor bancare. Printre punctele tari ale acestei tehnologii se numără propagarea eficientă a informaţiei, trasabilitatea, posibilităţile de reconciliere simplificate şi rezilienţa. Având în vedere particularităţile tehnologiei blockchain, există opinii că ea va permite efectuarea mai rapidă şi mai sigură a plăţilor, în special a plăţilor internaţionale, extinderea utilizării „smart contracts”, utilizarea mai eficientă a datelor de referinţă şi, în acelaşi timp, că se vor reduce costurile operaţionale. Studiile şi proiectele pilot realizate de diverse instituţii financiare, furnizori de soluţii şi firme de consultanţă scot în evidenţă că, pentru a putea fi utilizată pe scară largă în serviciile financiar-bancare, sunt necesare, însă, eforturi importante de dezvoltare a tehnologiei blockchain la capitolele guvernanţă, conformitate şi standardizare, cerinţe esenţiale pentru industria financiară. În acelaşi timp, trebuie să existe o certitudine asupra siguranţei în utilizarea fiecărei componente care este parte a tehnologiei blockchain, în special prin raportare la ameninţările cibernetice. Vă asigur că sistemele bancare în general au văzut marea oportunitate a acestei tehnologii şi urmăresc valorificarea acesteia. Discreţia cu care vorbesc de acest subiect se datorează atenţiei cu care trebuie să balanseze caracterul puternic inovator al tehnologiei cu cerinţele de reglementare în creştere la nivelul industriei, care de multe ori vin în contradicţie cu flexibilitatea şi exuberanţa inovaţiei.
„Digitalizarea bancară trebuie să aibă SENS, adică să aducă valoare Statului, Economiei, Naturii umane-individului şi Societăţii”
Reporter: În ce stadiu se află proiectele de digitalizare demarate de sistemul bancar?
Florin Dănescu: Asociaţia Română a Băncilor nu este doar asociaţia profesională a tuturor băncilor din România, dar reprezintă şi vocea autorizată a industriei. De aceea, comunicăm intens în ultimii ani despre necesitatea, urgenţa şi valoarea proiectelor strategice ale comunităţii bancare din România. Destinaţia celor patru proiecte strategice – Platforma de Educaţie Financiară, Agenda Digitală, Creditarea României şi Platforma Financiară – este creşterea bunăstării românilor pe baza extinderii a două canale fundamentale de dezvoltare, incluziunea financiară şi intermedierea financiară. România se situează şi în acest an pe ultimul loc în cadrul statelor Uniunii Europene în Indexul Societăţii şi Economiei Digitale (DESI), deşi, spre exemplu, 44% din gospodăriile din România beneficiază de conexiune ultrarapidă de internet, ceea ce ne situează pe locul al doilea în Uniunea Europeană. Avem potenţial, totul e să avansăm ca societate spre atingerea lui. O economie puternic digitală nu prezintă doar avantaje directe pentru cetăţeni, dar şi indirecte, prin creşterea gradului de atractivitate al economiei pentru investitori şi, deci, îmbunătăţirea performanţelor şi a competitivităţii acesteia, cu un larg impact pozitiv final la nivelul societăţii. Proiectul ARB asupra digitalizării nu se opreşte doar la graniţele industriei bancare, vizând in-extenso şi implementarea unei guvernări digitale la nivel naţional. Există două perspective pe care le avem în vedere când ne referim la digitalizarea în sectorul bancar românesc. Pe de o parte, băncile, la nivel individual, au promovat puternic în cadrul propriilor organizaţii soluţiile digitale. Acest lucru este observabil şi astăzi, prin noile facilităţi care sunt oferite deja aproape la nivel de standard de industrie de cei mai mulţi actori bancari în zona de produse şi servicii oferite clienţilor. Putem afirma cu certitudine că sectorul bancar, ca un întreg, se situează în eşalonul fruntaş al industriilor în care digitalizarea a devenit parte intrinsecă a dezvoltării şi diversificării domeniului, în beneficiul final al consumatorului şi al băncilor deopotrivă. În acelaşi timp, dacă ne raportăm direct la nivel sistemic, există condiţionalităţi care ţin de limitări specifice ale mediului local de politici publice. Acestea nu permit valorificarea la potenţialul maxim al digitalizării în sistemul bancar, dar şi implicit, în anumite cazuri şi la nivelul altor industrii. Aici este o zonă de oportunitate unde, prin dialog deschis şi aplicat între toate părţile interesate – autorităţi, reprezentanţi ai mediului de afaceri, societate civilă – se poate foarte uşor asigura un cadru stimulativ în vederea atingerii obiectivelor ambiţioase ale agendei digitale România 2020.
Reporter: Cum apreciaţi cadrul legislativ în domeniu?
Florin Dănescu: La nivelul industriei bancare se fac demersuri pentru armonizarea legislaţiei, în paralel cu participarea la procesul de transpunere la nivel naţional a unor noi reglementări europene. Apreciem că, la nivel naţional, este necesară o modernizare reală a cadrului legislativ şi de reglementare care să răspundă realităţii curente. Tocmai de aceea Asociaţia Română a Băncilor a iniţiat proiectul Agenda Digitală, care prevede o serie de acţiuni imediate pentru accelerarea gradului de introducere a tehnologiilor digitale în serviciile oferite clienţilor şi guvernarea digitală. Una dintre realizări este implementarea măsurii propuse de comunitatea bancară privind înfiinţarea Consiliului Interinstituţional privind introducerea tehnologiilor digitale în sfera serviciilor financiar bancare şi a administraţiei publice, conform Deciziei nr. 436 a Primului Ministru din data de 26 mai 2017, la care ARB a avut calitatea de invitat permanent, dar demersul ar fi unul util în situaţia în care Consiliul Interinstituţional ar funcţiona. În momentul de faţă, acesta nu funcţionează. ARB a comandat elaborarea de către firma de consultanţă PricewaterhouseCoopers a unui studiu privind implementarea guvernării digitale în România, care a fost prezentat recent în cadrul unei conferinţe de presă. Studiul privind guvernarea digitală în România analizează contextul internaţional privind guvernarea digitală şi locul pe care se situează România din această perspectivă, subliniază beneficiile guvernării digitale, descrie modele de e-Guvernare de succes, analizează barierele în calea implementării guvernării digitale în România şi propune o serie de măsuri, precum şi un calendar posibil de implementare a acestora. Asociaţia Română a Băncilor este în plin proces de transmitere a studiului către toţi factorii decizionali din societatea românească – Guvernul României, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, ANCOM, comisiilor de specialitate din Senat şi Camera Deputaţilor şi partidelor politice – şi sperăm să găsim deschiderea necesară pentru implementarea guvernării digitale în România. Altfel spus, digitalizarea bancară şi guvernarea digitală a României trebuie să aibă SENS. Adică să aducă valoare Statului, Economiei, Naturii umane-individului şi Societăţii.
Reporter: Cât de mult au fost afectate băncile de implementarea GDPR?
Florin Dănescu: Având în vedere specificul activităţii bancare, instituţiile de credit se numără printre cei mai importanţi operatori de date cu caracter personal, date care aparţin clienţilor lor, utilizându-le în aproape toate sectoarele activităţii bancare, şi nu în ultimul rând cu prilejul diferitelor raportări pe care băncile sunt responsabile să le transmită către terţi, în baza prevederilor legale. În esenţă, GDPR include prevederi care promovează responsabilitatea şi guvernanţa. Noul Regulament a adus o nouă viziune asupra responsabilităţii pe care trebuie să şi-o asume fiecare instituţie de credit, în calitate de operator de date personale, prin implementarea de măsuri tehnice şi organizatorice adecvate, precum revizuirea reglementărilor interne de protecţie a datelor, formarea personalului, audituri interne ale activităţilor de prelucrare şi revizuiri ale politicilor interne în materie de resurse umane, de audit, securitate etc. Un element cheie este apariţia ofiţerului pentru protecţia datelor – DPO (Data Protection Officer) -, care este responsabil de toate aspectele privind protecţia datelor cu caracter personal. Astfel, implementarea responsabilă şi completă a cerinţelor legii a adus elemente noi de costuri sistemice, adică aplicate la toţi concurenţii din industria bancară şi care se vor regăsi în preţurile produselor şi serviciilor oferite către clienţi. Comunitatea bancară s-a preocupat şi de elaborarea unui Cod de conduită pentru aplicarea cerinţelor de protecţie a datelor cu caracter personal, un mecanism prin care să se asigure un nivel adecvat de protecţie a datelor clienţilor sistemului bancar. Un element de impact mai puţin înţeles în societate este diferenţa de reglementare şi de aplicare a legii între industrii, în general. Cât timp aplicarea acestei reglementări se face diferenţiat la nivelul pieţei, cei care sunt dezavantajaţi de creşterea costurilor sunt cei care respectă reglementarea. Eu, personal, la nivelul meu de consumator, sesizez un efect invers după implementarea GDPR, fiind asaltat de sms-uri şi email-uri cu tot felul de oferte şi promoţii din partea unor operatori fără a generaliza, pe când băncile şi-au văzut restrânse canalele de comunicare cu clientela existentă sau potenţială.
„România se află pe ultimul loc în UE la capitolul educaţie financiară, conform Băncii Mondiale”
Reporter: Ce proiecte de educaţie financiară derulează băncile de la noi?
Florin Dănescu: Conform unui studiu recent al Băncii Mondiale, România se află pe ultimul loc la capitolul educaţie financiară la nivelul Uniunii Europene, cu un procent de 22% faţă de media europeană de 55%. Educaţia financiară deficitară este fundamentul clasării României pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la indicatori extrem de relevanţi precum intermedierea financiară şi incluziune financiară. Ea limitează şi capacitatea noastră, ca societate, de a reduce mai rapid decalajul ce ne desparte de vestul Europei din punct de vedere al nivelului bunăstării indivizilor. Nivelul scăzut al educaţiei financiare reprezintă o problemă amplă care necesită o abordare largă. Din acest motiv, alături de diferite proiecte de educaţie financiară lansate de majoritatea băncilor active pe piaţa românească, şi care ţintesc publicuri diverse, dar de o manieră punctuală, ARB – ca reprezentantă a tuturor băncilor – s-a implicat activ în demersuri de educaţie financiară la nivelul industriei financiar-bancare şi nu numai. Consecvenţi misiunii de a contribui la creşterea nivelului de educaţie financiară, industria financiară din România şi stakeholderii acesteia şi-au asumat leadershipul comun al unui proiect mobilizator în interesul românilor prin iniţiativa public – privată Platforma de Educaţie Financiară. Obiectivul membrilor Platformei de Educaţie Financiară este creşterea nivelului de educaţie financiară în România. ARB, alături de alte 20 de entităţi public-private din sectorul financiar, într-un demers în premieră pentru piaţa românească, au lansat în acest an „Manualul practic al Utilizatorului de Servicii Financiare”. ARB este semnatară a Acordului de colaborare pentru realizarea de activităţi comune în domeniul educaţiei financiare şi pentru elaborarea Strategiei Naţionale de Educaţie Financiară, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea de Supraveghere Financiară. Asociaţia Română a Băncilor a devenit membră suport a Institutului Bancar European, alături de asociaţiile bancare naţionale din Germania, Grecia, Italia, Olanda şi Spania, obiectivul fiind consolidarea, în plan european, a parteneriatului dintre mediul academic şi industria financiară. Institutul Bancar European este o organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în ianuarie 2016, care îşi propune să elaboreze cercetări academice de înaltă clasă în domeniul reglementării bancare şi să faciliteze interacţiunea dintre universităţi, autorităţi de reglementare şi supraveghere şi industria bancară. Institutul a apărut ca un rezultat firesc al procesului de consolidare a reglementării şi supravegherii bancare la nivel european. La rândul lor, băncile dezvoltă proiecte de educaţie financiară. Deschiderea şi interesul manifestat de tot mai mulţi stakeholderi pentru susţinerea de demersuri de educaţie financiară, fie că ne referim la autorităţi sau la mediul privat, indică nu doar că problema gradului scăzut de educaţie financiară a fost conştientizată la nivelul principalelor paliere, dar şi că am trecut ca societate într-o zonă de implicare şi acţiune. Printr-un efort solidar şi cât mai bine coordonat vom putea să realizăm, sper, o îmbunătăţire de fond care să îşi arate pe viitor beneficiile pentru societatea românească.
Reporter: Mulţumesc!
A consemnat EMILIA OLESCU
