Interviul integral acordat Ziarului Financiar de domnul Sergiu Oprescu, Președinte Consiliul Director Asociația Română a Băncilor & Președinte executiv Alpha Bank România.
Care sunt cele mai mari provocări pentru sistemul bancar în 2020 și în perspectivă, pe plan intern și internațional?
Trebuie să precizăm, încă de la început, că din punct de vedere economic vom parcurge de fapt două etape, o prima etapă de protecție a mediului de afaceri și o a doua de revenire economică. Sistemul bancar este astăzi parte a soluției atât în gestionarea crizei în prima fază, cât mai ales în perioada următoare de recuperare și revenire. În criză, asigurarea de lichidități și reducerea poverii datoriei sunt principalele obiective. În perioada de recuperare obiectivul principal va fi cel legat de asigurarea finanțării investițiilor. Trebuie înțeles că resursele financiare sunt limitate. Noi am intrat în această criză cu un spațiu fiscal limitat și utilizat nepotrivit, aș spune chiar abuziv, în perioada anterioară pentru a stimula un consum excesiv. Ca atare se poate spune că astăzi, România intră cu un handicap semnificativ în criză, generat de o resursă fiscală de absorbție a șocului destul de redusă prin comparație cu alte state din regiune care aveau chiar și excedent bugetar. Intrând în criză cu aceste resurse limitate principala prioritate și provocare este să le drămuim just și să le folosim cu o maximă eficiență, aici mă refer și la capacitatea sistemului bancar de finanțare. Dacă alocăm excesiv resursele încă din prima faza a crizei, cea legată de reducerea temporară a poverii datoriei, se poate întâmpla să rămânem fără tracțiune în mijlocul pantei.
Cât de mult trebuie să schimbe băncile strategiile de business în contextul pandemiei de coronavirus?
Se vor schimba multe, însă nu trebuie să ne amăgim, business-ul băncilor rămâne în continuare fundamental același și anume intermedierea financiară în condiții de eficiență a alocării resurselor pe acele destinații și segmente care au pe de o parte capacitatea de rambursare a creditelor angajate și pe de altă parte contribuie semnificativ la creșterea Produsului Intern Brut, și în general, a bunăstării societății. Dar bineînțeles că, în contextul pandemiei de coronavirus, cum afirma un articol din The Economist, dacă sistemul de sănătate, medicii și asistentele medicale au fost și sunt în prima linie în criza de sănătate generată de pandemie, se poate spune că băncile sunt și vor fi în prima linie a crizei financiare și economice declanșată în acest context. Acest lucru implică o responsabilitate suplimentară la nivelul băncilor și anume aceea a alocării rezervei financiare existente (limitată în cazul României) în condiții de eficiență și randament superior economic. În același timp, nu trebuie neglijate lecțiile pozitive pe care sistemul bancar le-a învățat în această perioadă și aici putem enumera digitalizarea realizată pe „Fast Forward”, lucrul de acasă (sau telemunca), capacitatea de a desfășura aproape orice serviciu bancar în mediul online și adoptarea rapidă și fără riscuri operaționale mari a acestor servicii de către clienți, etc. Sunt convins că o mare parte din aceste realizări făcute sub imperiul crizei se vor permanentiza cu impact pe creșterea productivității și scăderea costurilor.
Va exista volatilitate mai mare pe piața financiară pe pacursul anului 2020? Cum vedeți evoluția dobânzilor pe piața interbancară și a cursului de schimb leu/euro până la sfârșitul anului 2020?
Volatilitatea este în mod evident o expresie a unei stări de incertitudine cu privire la viitor. În condițiile actuale, când toate evaluările se fac pe termen scurt, este normal să ne așteptăm la o creștere a volatilității pe piețele financiare locale și internaționale pentru 2020.
VIX, care este un indice ce exprimă volatilitatea piețelor de capital, calculat în SUA, a înregistrat deja din a doua jumătate a lunii martie niște creșteri substanțiale, de la un nivel, să spunem, înainte de criză, de palier, până la un nivel de 6-7 ori mai mare decât cel de dinainte de criză. Ulterior, începând cu luna aprilie, VIX a înregistrat o evoluție descendentă, iar acum tranzacțiile se situează în jurul unui nivel de două ori mai mare decât cel inițial. Pe de altă parte, este clar că răspunsul băncilor centrale, de a mobiliza resurse financiare uriașe în țările dezvoltate și în UE, va contribui la o posibilă tendință de scădere a dobânzilor de bază pe principalele valute. Același lucru este de așteptat să se întâmple și în țara noastră. Nu este de altfel exclus ca dobânda de politică monetară să fie din nou redusă dacă inflația se va plasa în continuare așa cum e de așteptat pe un trend descendent. Iar intervențiile anunțate de către Banca Națională a României de cumpărare de titluri de stat pe piața secundară ar modera și mai mult dobânzile pe termen lung. Dobânzile mai reduse pot însă duce și la deprecierea leului.
Se mai poate relaxa politica monetară în România până la sfârșitul anului 2020? Cum? (vom mai vedea reduceri ale dobânzii-cheie? pot fi reduse RMO la lei și valută? etc) Băncile centrale din Europa și din lume pot fi puse în situația de a adopta măsuri mai neortodoxe decât până acum (ex: „bani din elicopter”- finanțarea directă a companiilor)?
Totul este posibil. În încercarea de a reduce perioada de recuperare și revenire a economiilor toate resursele disponibile vor fi folosite. În Europa nu numai politica monetară din zona euro rămâne neortodoxă, dar și politicile fiscale naționale au devenit neortodoxe. Renunțarea la clauzele Pactului de stabilitate și creștere pentru prima oară în istorie (care limitau deficitul bugetar la 3% din PIB și datoria publică la 60% din PIB) arată cât de dificilă este perioada pe care o traversăm. La noi, în premieră, banca centrală a anunțat pe 20 martie că va cumpăra titluri de stat de pe piața secundară. Tot atunci a anunțat și că vor fi posibile reduceri ale rezervei minime obligatorii.
Ar fi bine să înțelegem, atât la nivel economic, cât mai ales la nivel politic, că în mijlocul acestor turbulențe băncile sunt bărcile noastre de salvare. În majoritatea țărilor s-a avut grijă să aibă bărci de mari dimensiuni și cu stabilitate mare, iar în altele precum și la noi, s-a umblat cu bormașina și s-au dat găuri prin toata carena prin tot felul de inițiative legislative. Populismul trecut, precum și cel din prezent, reprezintă cel mai mare pericol pentru capacitatea băncilor de a asista economia în procesul de revenire la normal.
Cum vedeți evoluția creditării în România pe parcursul acestui an? (credite în lei/credite în valută; credite retail/credite corporate; credite de consum/credite ipotecare). Poate crește din nou creditarea prin programul Prima casă în anii următori? Băncile trebuie să rămână deschise la business și sa dea credite conform standardelor de risc?
Fiind un an cu stres financiar pentru mulți, cererea pentru credite ar putea să scadă, mai puțin vizibil la sold din cauza Moratorium-ului de amânare a plății ratelor. Ne dorim ca această perioadă să fie cât mai scurtă. Precum s-a văzut înainte de izbucnirea crizei, creditul ipotecar a avut cea mai mică creștere în 2019 de când acest tip de credit se acordă (7.8% față de 2018, cifre exprimate in euro). Este această evoluție conjuncturală sau un trend? Rămâne de văzut.
În orice caz, în primul trimestru din 2020 creșterea pe acest segment a accelerat ușor (9% în martie 2020, față de martie 2019). Programul Prima Casă va trebui regândit și direcționat către cei care se pot califica la credit, dar își pierd curajul investițional (dobânda medie la creditele Prima casă este 4.44% p.a., iar dobânda medie la creditele ipotecare noi 5.35% p.a. în martie 2020). Este nevoie să stimulăm cererea în toate segmentele sociale eligibile prin măsuri bine țintite care să ofere oportunități celor mai curajoși să își asume investiții.
Creditarea va fi preponderent în lei pentru retail și un mix lei și valută pentru corporații. Băncile vor acorda întotdeauna credite în așa fel încât să minimizeze pierderile posibil de anticipat, adică în condițiile standardului de risc asumat. Băncile vor finanța revenirea economiei, dând de data aceasta o atenție sporită creditului pentru companii. Ieșirea din această criză economică se va face cu ajutorul băncilor, finanțând IMM-urile din surse proprii sau prin scheme de garanții guvernamentale.
Condiția necesară, dar nu neapărat suficientă, pentru creșterea creditării este responsabilitatea în alocarea resurselor în perioada post criză de sănătate și în recesiunea economică ce va urma. Responsabilitatea aceasta nu revine doar bancherilor, ci și autorităților române prin cadrul legislativ. Noi nu solicităm facilități speciale, ci un cadru legislativ stabil prin care să fie conservată capacitatea băncilor, în calitatea lor de Infrastructură Critică Națională, de a rămâne solid capitalizate și cu indicatori de lichiditate în acord cu reglementările naționale și internaționale, pentru a evita afectarea stabilității financiare.
În anul 2020 sunt necesare măsuri proactive de creștere a creditării, ca parte a abordării strategice de relansare a mediului antreprenorial și a economiei în general, pentru a susține reluarea activității economice afectată de pandemie.
În acest sens, la nivelul ARB am propus înființarea unui Task Force public-privat pentru elaborarea Strategiei de creștere a intermedierii financiare, măcar pe perioada aceasta. Invităm autoritățile să testăm o Strategie de criză pentru creșterea creditării și revigorarea economică.
Există riscul să crească din nou rata creditelor neperformante în 2020 și în anii următori? Până la ce nivel?
În mod cert, rata expunerilor neperformante va crește. În ultimii ani, acest indicator a avut o traiectorie descendentă, însă este posibil să asistăm la o inversare de trend pe fondul provocărilor care au tendința de a eroda gradual stabilitatea și disciplina financiară.
Nu toate firmele vor rezista crizei COVID-19 și cu toate precauțiile este încă dificil de anticipat care anume o vor face. Această analiză ține atât de elementele particulare ale companiei respective, cât și de creativitatea și determinarea managementului. Dar, esențial este că în România rata creditelor neperformante a ajuns la un nivel aproape de nivelul mediu din UE (3.98% în februarie 2020, față de 3% în iunie 2019 în UE). Să nu neglijăm însă și faptul că pierderile crizei în rândul IMM-urilor par să fie reduse, judecând după răspunsul la întrebarea “După cât timp credeți că veți reveni la nivelul cifrei de afaceri anterior crizei” într-o recentă anchetă în rândul IMM-urilor. Doar 7.5% dintre firme au avut un răspuns mai ezitant și au indicat că ar reveni la valorile de dinainte de criză după mai mult de 2 ani.
Avem în bilanțul băncilor aproximativ 10% din companiile active din România, acestea fiind cele care au contractat credite bancare în prezent. Însă la nivelul economiei, raportul creditul comercial versus creditul bancar este de 3 : 1, dacă ne uitam la creditul total pe companii și de aproape 10:1 dacă particularizam la nivelul capitalului de lucru. Acest lucru poate produce blocaje în economie, efectul fiind unul de domino în rândul celor care utilizează creditul comercial și care poate afecta indirect și restul companiilor. În această perioadă ar trebui acordată o atenție deosebită modificării cadrului legislativ privind insolvența persoanelor juridice. Ar trebui să găsim acel punct de echilibru între creditori și debitori în legislație care să integreze condiționalitățile crizei actuale pentru a nu sufoca economia României cu un nou val al insolvențelor.
Ce se va întâmpla cu dobânzile la credite și la depozite în 2020 și în perspectivă?
Cred că perioada dobânzilor mici, posibil mai mici decât în prezent, se va menține în continuare.
Se poate accentua consolidarea sistemului bancar în perioada următoare? Vor dispărea mai repede băncile mai mici de pe piață?
Șocurile din economie reprezintă un real “test de stres” pentru bănci, iar cine nu rezistă în ciuda pregătirilor impuse de reglementări va trebui să găsească capitalul necesar pe piețele financiare locale sau internaționale, făcând în același timp concesiile de preț sau de acționariat dorite de investitori, indiferent de mărime. Perioadele de criză au reprezentat însă întotdeauna bune oportunități de consolidare a sistemelor bancare și nu văd de ce nu ar fi cazul și în aceasta criză.
Dacă privim însă din perspectiva necesarului de finanțare în economia națională și a gradului de incluziune financiară, România are nevoie de bănci pentru dezvoltarea economică.
Într-un stat european unde gradul de intermediere financiară este de 3 ori mai redus față de media europeană, 25% versus 83%, reducerea capacitații de creditare este de fapt elementul de monitorizat, nu neapărat numărul băncilor care operează.
Băncile vor pune accentul mai mult pe digitalizare, în contextul crizei coronavirus? Va scădea în continuare numărul de sucursale și numărul de angajați din bănci?
În România, penetrarea rețelei de unități bancare și a numărului de ATM –uri se situează puțin peste media Uniunii Europene, potrivit datelor incluse într-un raport recent al Băncii Mondiale. Astfel, în anul 2019, România avea 4.018 unități bancare și 10.531 ATM-uri la nivel național, care echivalează cu 26 de unități bancare și 68 ATM-uri la 100.000 de adulți. Această penetrare este comparabilă cu nivelul UE, de 25 sucursale și 63 de ATM-uri la 100.000 de adulți în 2017.
Criza a impus avansul digitalizării în toate sectoarele unde acest lucru a fost posibil. Inclusiv în sistemul bancar. Pentru unele sectoare acest mod de lucru se va dovedi a fi doar o alternativă de avarie, iar pentru altele un mod de lucru normal. Băncile își vor ajusta modul de lucru în funcție de cerere.
Cred însă că această criza prin natura ei, în special prin digitalizarea forțată a relației cu clienții, a adus o nouă dimensiune de economisire și eficiență în răspunsul sistemului bancar la nevoile clienților. Am convingerea că programele de eficientizare a costului de intermediere financiară, mai ales prin canalul reprezentat de rețeaua de sucursale, sunt de abia la început. Pe de altă parte, având în vedere dimensiunea mică de active bancare pe unitate și nevoia de creștere a intermedierii financiare, se prea poate să asistăm la o creștere rapidă de cerere pe canalele digitale cu păstrarea amprentei actuale a canalului bancar reprezentat de rețeaua de sucursale. Această decizie însă va face parte din strategia de dezvoltare a fiecărei bănci pe viitor.
Cum va evolua economia României în acest an? Există riscul unei recesiuni puternice, însoțite de o criza financiară? Soluții pentru temperarea declinului economiei.
În 2020, conform estimărilor FMI, economia globală va cădea cu 3%, zona euro cu 7.5%, iar cei mai importanți parteneri comerciali ai României, Germania cu 7% și Italia cu 9.1%. În aceste condiții, România nu poate evita căderea. Dar, măsurile ample de susținere a economiilor din UE împreună cu propriile măsuri luate la nivel național, estimate a reprezenta un procent important din PIB, vor susține recuperarea.
Este dificil de anticipat dacă sub impactul Covid-19, evoluția economiei României va avea o traiectorie în „V”, cu scăderea producției și a investițiilor, stagnarea temporară a afacerilor, acea fază de declin a activității economice temporară (recesiune), urmată de o revenire rapidă de amplitudine proporțională cu cea din faza de cădere, sau evoluția economiei va fi în „U”, cu prelungirea perioadei de stagnare. La momentul acesta, nu luăm în calcul un scenariu de criză în forma de „L”, care presupune o cădere și o rămânere pe palierul de cădere timp mai îndelungat.
Criza financiară este un element probabil dacă modificările aduse cadrului legislativ în domeniul bancar de cele 8 legi/ proiecte de legi intră în vigoare. Este nevoie de responsabilizare pentru ca factura plătită de români să fie cât mai mică. Această direcție de responsabilizare trebuie arătată și condusă în primul rând de clasa politică, pe baza consultării experților în economie, prin identificarea măsurilor pe care să le luăm. Aș sugera că este un moment foarte potrivit pentru a se realiza, spre exemplu, un pact larg pe întreg spectrul politic pentru acțiuni economice țintite spre evitarea unei eventuale reduceri a rating-ului de țară, fapt care ar accentua fundamental criza și ar amâna revenirea. Românii nu trebuie din nou expuși la o criză economică severă. PIB-ul pe cap de locuitor în România în cifre absolute s-a situat în 2019 la nivelul de 11.500 euro, reprezentând 37% din media UE27 de 31.960 euro. România are al doilea cel mai ridicat nivel de sărăcie din Europa (32,5%), după Bulgaria (32,8%), cu 11 pp peste media UE (21,7%), suntem încă prea săraci ca să ne permitem măsuri populiste. De aceea cred că noi toți, fie că suntem economiști, ingineri, jurnaliști, politicieni, sociologi etc., trebuie să contribuim conștient, consecvent și apăsat la reducerea continuă a indicatorului populismului în țara noastră.
