Asociația Română a Băncilor consideră că Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite în forma aprobată de Parlamentul României în data de 25 noiembrie 2015 este antieconomică, antieuropeană, neconstituțională și antinațională. Comunitatea bancară nu poate accepta ca România, stat european, să permită instituirea prin lege a dreptului de a nu mai plăti datoriile contractate de debitori la bănci cu afectarea stabilităţii sistemului bancar şi posibilitatea inducerii unei crize în economia naţională.
O astfel de lege privind darea în plată nu există în această formă în niciun stat din Uniunea Europeană. În nicio țară din UE legislativul nu a schimbat regula în timpul jocului, obligând vreun actor economic să piardă dreptul său, aplicând darea în plată retroactiv. Statul nu poate interveni în contractul încheiat deja între părți. Legea propusă are tocmai acest caracter abuziv și neconstituțional. Cine are de câștigat dintr-o astfel de lege?
Primul rând din expunerea de motive redactată și susținută de inițiatorii legii subliniază „În contextul în care debitorii – persoane fizice- din contractele de credit nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului…”. Vorbesc de cei care „nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului”, dar legea nu distinge nici un criteriu care să prevadă că se aplică strict celor care întâmpină dificultăți financiare. Iniţiatorii au declarat ca se adoptă o lege pentru 800.000 de clienţi care au probleme cu plata creditelor cu ipotecă însă statisticile oficiale arată că 71.000 de titulari de credite cu garanţie imobiliară înregistrează restanțe. O minimă documentare a inițiatorilor ar fi demonstrat nu numai că în România nu există 800.000 de clienți cu restanțe la creditele cu garanție imobiliară ci și că numărul tuturor contractelor de credit cu garanție imobiliară încheiate de persoanele fizice nu depășește 500.000, fiind de 491.600.
Statisticile demonstrează că tocmai clienții cu credite de valori mai mici, de până în 150.000 de euro sunt cei mai buni platnici. Dar legea este pentru toți. Pentru cei care pot să plătească dar nu mai vor și pentru cei care nu mai pot să plătească. Această formă a legii îi permite unui client care are un milion de euro în cont și un teren, pe care l-a cumpărat în perioada în care valora mai mult, să nu mai plătească creditul. Îi permite să nu mai ramburseze banii pe care banca i-a intermediat și i-a plasat de la deponent la împrumutat.
Debitorii fără probleme financiare, sub impactul efectului de hazard moral, sunt ajutați prin această formă a legii să se adăpostească şi să nu-şi mai plătească ratele.
De menționat că stabilirea de criterii care să prevadă aplicarea doar pentru cazurile cu probleme financiare a fost respinsă de parlamentari.
Această lege periclitează piaţa creditului imobiliar cu consecinţe extreme pentru tinerele familii şi pentru orice tânăr, în general, care vor resimţi accesul la credit drastic restricţionat. Apariţia acestei legi privind darea în plată, în care creditul cu garanţie imobiliară este întâmpinat cu posibilitatea de a fi plătit într-o sumă mai mică prin darea în plată a garanţiei respective, determină băncile ca, pentru produsele următoare, să înăsprească ferm condiţiile de creditare. Nu pentru că îşi doresc, ci pentru că sunt obligate de propria funcţionare şi pentru că trebuie să ia în calcul acest risc. Avansul solicitat la un credit va fi probabil de 30-50%, iar costurile creditării vor crește. Românii cu resurse băneşti limitate se vor afla în imposibilitatea de a cumpara case. O primă consecință a creșterii ofertei de imobile pe piața imobiliară va fi scăderea prețurilor. În urma scăderii previzibile a preţurilor imobilelor – într-o ţară de proprietari -, averea românilor va scădea.
Dar ar apărea şi costuri foarte mari, la care nimeni nu s-a gândit, de conservare, de întreţinere a acelor case, care s-ar adăuga la costurile băncii. Şi iar vor veni unii şi vor spune că avem costuri mai mari decât băncile din afară. Dar băncile din afară nu au astfel de legi, ţările celelalte respectă legislaţia europeană.
Legea va avea, prin restricţionarea accesului la credit, un impact negativ pe orizontală asupra dezvoltatorilor imobiliari, industriei construcţiilor, industriei materialelor de construcţii şi numărului de tranzacţii imobiliare.
Legea adoptată induce riscuri sistemice sectorului bancar din România, având impact asupra stabilităţii financiare a acestuia prin afectarea solvabilităţii băncilor cu posibile consecinţe asupra deponenţilor. Pe parcursul crizei, sistemul bancar nu a fost sprijinit cu bani de la stat. Factura crizei a fost plătită şi de sistemul bancar. În perioada 2009 – 2014, sistemul bancar a înregistrat o pierdere netă consolidată de 1,6 mld. euro. Aporturile suplimentare de capital s-au ridicat la 1,8 mld. euro în perioada 2009 – 2014. Această lege generează impact direct asupra bugetului statului prin intermediul programului Prima Casă, care este garantat de FNGCIMM în proporţie de 50%. Pierderea garanțiilor acordate de statul român prin programul Prima Casă nu va lăsa impasibile băncile, iar acțiunile lor se vor îndrepta asupra statului român cu consecințe directe asupra tuturor cetățenilor. Programul Prima Casă va fi cel mai probabil stopat.
Legea poate avea consecinţe fiscale importante pentru instituțiile de credit şi poate determina şi efecte negative asupra bugetului, deoarece vor scădea încasările din impozitul pe profit de la bănci. Obligaţiunile ipotecare care ar fi urmat să fie lansate tocmai pentru a genera resurse mai ieftine pentru creditare sunt în această situație compromise înainte să le lansăm. Asistăm la o totală lipsă de predictibilitate a mediului de business şi legislativ.
Impactul este unul semnificativ şi de o complexitate mult mai mare decât ar părea la prima vedere. Nu este vorba doar de un impact consistent de provizionare la nivelul băncilor şi care aduce o influenţă negativă industriei bancare. Se transferă un efect negativ asupra creditării economiei reale. Nevoia de capitalizare suplimentară generată de aplicarea acestei legi va fi resimțită din plin în cadrul exercițiului de testare (AQR) care se va desfăsura anul viitor. Și iar se vor auzi voci din economie că băncile nu acordă credite.
Asociaţia Română a Băncilor a înaintat Administraţiei Prezidenţiale solicitarea ca Preşedintele să sesizeze Curtea Constituţională sau să trimită legea la reexaminare. Legea adoptată de Parlament contravine prevederilor din Constituţia României, dreptului european în vigoare, respectiv Directivei 17/2014, şi Codului Civil. Astfel, această lege încalcă principiile neretroactivităţii, predictibilităţii şi proporţionalităţii legii, precum şi dreptul de proprietate prevăzute de Constituţia României. Asociaţia Română a Băncilor a sesizat Comisia Europeană si Banca Centrală Europeană (BCE) să se asigure ca România transpune corect Directiva 17/2014 pentru a evita infringementul. Ar fi trebuit să fie consultată BCE cu privire la o astfel de lege cu impact sistemic.
Comunitatea bancară solicită alinierea prevederilor naţionale la cadrul european dat de Directiva 17/2014 privind returnarea sau transferul către creditor al garanției sau al veniturilor obținute din vânzarea garanției. Directiva europeană menţionează că părţile dintr-un contract pot decide de bunăvoie şi doar pentru viitor, începând cu data de 21 martie 2016, ca returnarea / transferul către creditor al garanției este suficientă pentru a rambursa creditul. Are caracter voluntar nu obligatoriu. De altfel și modelul spaniol privind darea în plată este voluntar și include o serie de criterii de selecție a celor care au dificultăți financiare reale și care ar putea beneficia de darea în plată.
Prin legea aprobată de Parlament în noiembrie, neconstituțională prin aplicarea la contractele existente și contrară directivei, statul obligă banca să accepte o astfel de procedură. Se pune în pericol echilibrul balanţei creditori-debitori-depunători.
Băncile nu trebuie să fie penalizate de elementele care au afectat atât clienţii cât şi băncile, atât criza cât şi nivelul redus de educaţie financiară, ci trebuie cu toţii – statul, autorităţile şi noi, de acum încolo, să învăţăm ce am avut de învăţat din aceste elemente şi să contribuim la creşterea nivelului de educaţie financiară. Inclusiv reglementatorii europeni s-au raliat la această idee. Trebuie să înţelegem că acesta este momentul la nivel european, mondial, în care cu toţii trebuie să fim conştienţi de o nevoie mai crescută pentru clienţi mai educaţi. Şi băncile au nevoie de asta pentru că, în prezent, înregistrează pierderi din cauza estimărilor mult prea optimiste de dinainte de criză şi a nivelului redus de educaţie financiară.
Înțelegem cu toții că legea dării în plată afectează toate categoriile sociale, cu excepţia celor care doresc să transfere o pierdere, din nişte decizii de business greşite, pe bănci. Nu rămâne să nu ne întrebăm cum poate un stat european să contribuie voit prin lege la crearea unei probleme sistemice pieței financiare care susține economia.
Ne exprimăm speranța că autoritățile vor conștientiza importanța asigurării predictibilității mediului de business, respectarea drepturilor conform Constituției României și normelor europene, lăsând astfel calea deschisă pentru o relație corectă între bănci și clienții lor.
